marți, 30 martie 2010
Ma' sis ..
Vara trecuta, in Delta fiind, ni s-a facut pofta de pepene. Plecasem la "shopping" cu sora mea: apa, bere, suc, usual stuff. Am vazut pe marginea drumului, intr-un sant sub un copac la umbra, un baiat - vindea pepeni. Sora mea e innebunita dupa pepene rosu si evident ca nu a putut rezista.
Se indrepta agale spre mormanul de pepeni, deja urmarind din priviri gramada cea mare pe marele verde pe il va cere. Se apropie de baiat si-i cere sfioasa:
- 2 kg, te rog ...
El, parca surprins de cererea ei:
- Pepene ???
Ea, deja iritata:
- Nu, mandarine !!!
El, cu ochii mari si uimiti:
- Pai, mandarine nu am ...
Ea, deja implicata in discutie mai mult decat se cerea:
- Normal ca pepene ... [ ~X( ]
Imi aduc si acum aminte cu placere de intamplarea asta, am ras atunci cu pofta pana au inceput sa ma doara obrajii, dar nici acum amintindu-mi de replicile respective nu sunt mai prejos ...
Sora mea, de plictiseala, nu iarta nimic cand devine acida, a avut prof bun [Gabitzu, alt acid convins =))], asa ca pazea ;))
vineri, 26 martie 2010
Spring ... long waited spring >:)
vineri, 19 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Curiosity ...
Zilele astea curiozitatea mi-a fost pusa la incercare. Mi-am adus aminte cu placere de vremurile mIRC-ului, de blind dates-urile pe care mi le dadeam pe vremea aia. De felul meu nu sunt o persoana curioasa [la un moment dat al vietii mele, m-am lecuit de acest defect de comportament], insa de acum doua zile ma incearca un sentiment ciudat de curiozitate. Totul a pornit de la un Cupidon, pus pe fapte mari, a continuat cu un schimb de id-uri de mess si a continuat cu indelungi conversatii [in care, evident, ca simt ca vorbesc iar prea mult].
As vrea sa ma abtin, sa ma reprim acest sentiment, dar oricat as incerca, totul este in zadar. Totul se va termina atunci cand voi lua parte la o intalnire, atent planificata de catre subiectul curiozitatii mele :) MEN ... [8-|]
Am descoperit ca se vorbeste foarte mult in jurul meu despre raporturile FEMEI-BARBATI, despre cat e sensibile sunt femeile, si despre nevoie FEMEII, and so on ... Cred ca pana cum nu am bagat de seama conversatiile astea, poate din cauza castilor infundate in urechi si a muzicii date cat mai tare :))
Continuarea, in postarile ulterioare ... [asta ca sa va fac si pe voi curiosi ;)) ]
sâmbătă, 13 martie 2010
miercuri, 10 martie 2010
Panza de paianjen ...
Da, da, ati citit corect. Exact asa isi intituleaza Cella Serghi primul roman din cariera sa de scriitoare.
Cine e Cella Serghi? Eh, hai ca va dau o mana de ajutor (apasa AICI).
Cartea ei, "Panza de paianjen", necunoscuta de mine pana acum cateva zile (cartea o aveam in biblioteca, dar numele ei nu-mi spunea nimic), a devenit in scurt timp de la inceperea lecturarii ca un fel de drog. Citesc si nu ma mai pot satura. Simt prin toti porii povestea impresionanta a unei Diana Slavu, blonda saraca, dar cocheta, frumoasa doar prin simpla prezenta, care impresioneaza barbatii, de la adolescenti (a caror viata o influenteaza fara voia ei) pana la cei mai "copti". Ea apare ca o naluca, impresionanta prin zambetul larg si dintii mult prea albi, prin prezenta ei de spirit, prin felul zglobiu de a trece prin viata (un veritabil mascarici, dupa cum o caracterizeaza propriul tata). Felul ei de a fi ascunde grijile cotidiene, saracia in care traieste familia ei, intunecimea mansardelor prin care sunt plimabti ea si sora mai mica, respectiv fratele mai mare, pe toata durata copilariei si mare parte din adolescenta, frigul iernii, caldura dogoritoare a verilor de la Mangalia sau Balcic. Figura paterna predomina copilaria si adolescenta fetei, acesta incearca in diverse perioade si prin diferite cai sa faca bani in mod cinstit, insa reuseste doar sa se inversineze impotriva celor mai avuti, care profita de pe urma eforturilor sale, care mai apoi se debaraseaza de el. Putinii banuti castigati de catre tata, sunt cheltuiti in scurt timp pe chiria vreunei camarute prost iluminate si plina de igrasie in care locuiesc "provizoriu", pana la gasirea a ceva mai bun. Tatal prin felul sau violent de a fi, prin exteriorizarea zgomotoasa in urma fiecarui esec, incearca sa intorca privirile copiilor de la saracia crunta in care isi duc zi dupa zi existenta sotia si copiii sai. Mama, mereu sacrificandu-se pentru ca Diana sa aiba cele mai interesante rochite, taxele platite pe ultima suta de metrii sau vacante la mare, este o figura blajina, niciodata nu pare sa aiba nevoie de nimic pentru sine, tot ce castiga da copiilor sai.
Sora, Maricica si fratele sau Nicu, sunt intotdeauna lasati mai la urma, in pofida lipsurilor, Diana este intotdeauna cea care este pusa pe primul plan. Insa ea sufera, in tacere, asa cum marturiseste Ilincai in caietele lasate in urma fugii ei la Paris.
Dragostea ei adolescentina pentru pictorul Petre Barbu este cu greu uitata si ii marcheaza inceputul vietii adulte. Abandonarea unui sot pe care nu il iubeste - un sot care o iubeste si are incredere in ea (chiar si atunci cand Diana ii spune ca vrea sa plece la Paris, acesta nu o crede in stare de o asa fapta), care se sacrifica pentru ca ea sa capete palarii la moda sau rochii asortate - o face ulterior sa sufere, sa se macine plina de remuscari. Alex este singurul pe care simte ca il iubeste (in el vede trasaturile de demult intalnite la Petre Barbu), singurul pentru care ar vrea sa traiasca, insa si acesta ii demonstreaza ca ea nu este unica din viata lui, asa cum si-ar fi dorit Diana.
Zugravirea Bucurestiului interbelic este picturala, Cismigiul este adus in discutie, Calea Victoriei, Capsa - acolo unde degusta ceai cu prajitura odata devenita Doamna Ioanichescu, zona Obor, totul este zugravit in desele ei hoinareli.
Dupa parerea mea aceasta este o carte care merita citita. Acum abia astept sa o termin si sa incep una din celelalte carti ale aceleiasi scriitoare, un fel de continuare a "Panzei de paianjen". Desi voi continua cu una din opele Cellei Serghi, aceasta care sunt sigura ca nu o voi uita asa usor, ea m-a marcat profund.
In speranta ca v-am atras atentia catre cartile Cellei Serghi, voi continua sa imi scriu parerile despre cartile ei intr-una din postarile viitoare.
marți, 9 martie 2010
Men's Day ... Father's Day ...
De cativa ani barbatii din Romania se tot plang ca si ei sunt speciali, ca ar merita si ei o zi a lor, sarbatoare in toata regula. Pai, pe langa sarbatoarea ad-hoc "Ziua Barbatului Bergenbier", aceasta sarbatoare exista si la nivel international, undeva pe 19 Noiembrie. (Sursa: wiki.org)
O veste buna si pentru taticii din Romania: incepand cu 2010, Ziua Tatalui este legiferata ca sarbatoare si in Romania. (Sursa: Father's Day sau Ziua Tatalui)
Si acum vine intrebarea mea: acum ca aveti si sarbatoare, ce alte pretentii veti mai avea ???
9 Martie ...
Pe vremea dacilor, simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau, pe atunci, pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda (aur, argint sau bronz) indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.
Prima zi a primaverii este ziua Babei Dochia. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 Martie si renaste de Mucenici, pe 9 Martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.
Legenda babei Dochia (varianta)
O femeie batrana, Dochia, avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna geroasa, Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada. Pe masura ce o spala, haina devenea tot mai neagra. Inghetata de frig si cuprinsa de disperare, fata plingea cand a aparut Martisor, un barbat tanar care i-a oferit o floare magica si a sfatuit-o sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Vazand floarea rosie, prinsa in parul fetei, Dochia a crezut ca primavara a revenit si a plecat cu turma de oi pe munte. Urcand muntele, vremea s-a facut frumoasa, asa ca Dochia a renuntat, pe rand, la cojoacele pe care le purta. Cand a ajuns in varf, vremea s-a transformat in vifor si atunci s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligat fiica sa spele haine in raul inghetat." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.
La sfarsitul secolului al XIX-lea Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 Martie, inainte de rasaritul soarelui.
Martisorul de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mana, uneori prins in piept sau la gat. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (*Macinici, *Florii, Paste, *Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc) si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.
Aromanii puneau Martisorul in ajunul zilei de 1 Martie, in seara zilei de 28 sau 29 Februarie.
Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar.
De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.
BABELE
1 Martie: baba de primavara (baba semanatului)
2 Martie: baba de vara (baba muncii de vara)
3 Martie: baba de toamna (baba culesului) Cum vor fi cele 3 zile, asa vor fi si cele trei anotimpuri.
MACINICII
9 Martie: mucenici
Cum e vremea in 9 Martie, asa va fi timp de 40 de zile.
Daca in ziua de Mucenici va ingheta si va fi frig, este semn ca iarna va continua pana in ziua de Sfantul Gheorghe (23 Aprilie).
1. Spirite ale mosilor si stramosilor in Calendarul Popular care au preluat numele si data de celebrare ale celor 40 de Sfinti Mucenici (9 Martie) din Calendarul Bisericesc, jertfiti pentru credinta lor in Cetatea Sevastiei. Jertfele si sacrificiile umane savarsite in vremurile preistorice in ziua Anului Nou agrar sunt amintite astazi de figurinele antropomorfe din aluat fiert sau copt in ziua de Macinici si mancate sacramental;
2. Figurine antropomorfe modelate din aluat, unse cu miere si nuca, mancate sacramental la inceput de An Agrar, sinonime cu Brados, Sfinti;
3. Aluat modelat in forma de opt (8) sau cerc, fiert in apa indulcita cu miere si cu adaos de miez de nuca in ziua de Macinici. Forma cifrei opt, reprezentare plastica a zeului antropomorf si a colaceilor, reprezentare a zeitei geomorfe, sunt supravietuiri ale jertfelor umane care marcau, prin substitutie, moartea si renasterea zeului adorat al Anului Nou Agrar. Ca aliment ritual, Macinicii, sinonimi cu Bradosii si Sfintii, se impart si sunt mancati in fiecare an in ziua de 9 Martie (Muntenia, Moldova, Bucovina, Basarabia, Banat).
Dar ce stim despre ziua de 9 Martie in calendarul crestin-ortodox ???
Cei 40 de mucenici erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman păgân Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid şi Domnos erau foarte pricepuţi în studiul Scripturilor. Aflând despre credinţa lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de 8 zile, bătuţi cu pietre şi ademeniţi cu daruri. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat şi a ieşit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoşi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să-şi dea sufletele. Rămăşiţele lor au fost arse, iar cenuşa aruncată în lac. Moaştele lor au fost răspândite la diverse biserici din spaţiul ortodox.
Sursa: www.wikipedia.org
Sper ca v-a fost de folos mica descriere de mai sus, iar noua nu ne ramane decat sa asteptam rabdatori primavara ...
luni, 8 martie 2010
8 Martie ...
Astazi este Ziua Mamei - a mamei mele, a mamei tale, a tuturor mamicilor din lumea asta [sau mai bine zis: de pe Planeta Pamant ;;)] - asa ca astazi ele ar trebui sa fie in centul atentiei voastre, sa le faceti sa se simta mandre de ce ati devenit peste ani ... Ele trebuie sa simta azi dragostea voastra mai mult decat oricand, pentru ca in ultima vreme poate nu ati mai avut timp sa le aratati afectiunea, pentru ca de ceva timp ati crescut, insa nu uitati ca in ochii ei tot copilul ei sunteti ...
Azi fiti mandrii de mamicile voastre pentru ca si ele [la randul lor] sa fie mandre de voi !!!!
Ah, si nu uitati ca maine se mananca MACINICI !!! [de mica sunt innebunita dupa asa ceva - astept cu nerabdare in fiecare an ca mama sa faca macinicii, si toata saptamana nu catadcisesc sa mananc altceva decat micutele forme de opt dintr-un castron mare de zeama ciocolatie, cu foarte multa lamaie rasa si nuca presarata pe deasupra si cu foarte multa scortisoara fina]
So, be good for goodness sake :)
P.S.: Dedicated to my dearest Mum !!!
luni, 1 martie 2010
1 Martie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)