Ca femeie, nu m-am manifestat niciodata "zgomotos" in bucatarie, am incercat sa trec neobservata prin preajma bucatariilor si sa fiu o persoana invizibila, sa nu aduc prea mult in discutie experientele mele [numarabile pe degetele de la o mana] culinare. Cert este ca niciodata nu am dezamagit in bucatarie, insa mama era omniprezenta in caz de esec, stiam ca ma pot bizui pe ea si pe sfaturile ei in orice moment. Sfaturile apareau chiar si atunci cand nu aveam nevoie. Ea mereu imi impartasea din experientele ei intr-ale bucatariei, tocmai de aceea acum cand am avut nevoie sa incep sa ma implic, am fost la inaltime [ca sa zic asa].
De o luna de zile am stat impreuna cu sora mea, departe de bucataria mamei. Colegii mei de la munca chicoteau atunci cand venea vorba de mancarea pe care o mancam la pranz. Colegele mereu strambau din nas atunci cand spuneam ca nu stiu ce am in ziua respectiva la pachet, pentru mine era mereu o surpriza meniul zilei respective [ii spuneam mai in gluma-mai in serios "Kinder cu surprize"]. Fetele mereu imi ziceau: "Las', ai sa vezi tu cand o sa pleci de la mama ta de acasa ... nu o sa mai fie asa fun, ai sa vezi cum e sa stai zilnic in bucatarie, sa gatesti, sa nu stii ce sa mai gatesti, o sa devina o corvoada ... mai vorbim atunci". Eh, uite ca momentul a venit, a fost, s-a intamplat, si am trecut cu brio de prima luna in care nu am mancat decat pe ici pe colo chestii facute de mama [ca de examplu: muraturi, snitele, chestii de care sincer nu m-as apuca chiar acum sa le experimentez].
Ma pot lauda ca deja am la activ [impreuna cu sora mea, care invata si ea alaturi de mine cum e prin bucatarie ;)) ] cateva feluri de mancare, plus o experienta "funny" - i-as zice acum privind in urma - in legatura cu un piureu de cartofi [pentru cei care nu ma stiu, as face moarte de om pentru o portie de piureu de cartofi] facut de pofta intr-o seara, pe care din lipsa ustensilelor necesare din bucataria sorei mele am ajuns sa il fac folosindu-ma de o banala furculita. Am descoperit magia artei culinare, ma simt mereu surprinsa de aromele care imi inunda simturile in timpul prepararii diferitelor feluri de mancare si a inceput sa-mi placa sa fiu acolo, "actorul principal". Nu ma pot declara o campioana sau o atotstiutoare in acest domeniu, in schimb am descoperit ca e usor, interesant, chiar ok daca te mai ajuta cineva [acel cineva care sa mai poarte o conversatie cu tine, sa iti mai dea cate o idee, sau pur si simplu sa se intrebe cu voce tare ceea ce tu ai avut curajul doar in gand sa te intrebi].
Asa ca fetelor, colegele mele, si voi cei care imi cititi postarile, va declar ca am inceput sa devin cineva in propria bucatarie, pentru ca nu am de gand sa apar pe la emisiuni de specialitate. Pana una alta, am de gand sa achizitionez o carte de bucate adevarata [urmaresc cu jind de ceva timp cartea lui Jamie Oliver, faimosul bucatar] si sa incep sa experimentez si alte feluri de mancare [chiar dulciuri] mai serioase sau mai pretentioase.
La un moment dat am voi lauda si [... poate daca voi prinde curaj] voi posta poze cu prima noastra ciorba [a mea si a sorei mele, evident :P ]. Nu ma priviti cu spranceana ridicata, stiu eu ce stiu. A parut dificil initial, dar rezultatul final a fost mai mult decat ok [mai ok decat ne asteptam chiar noi].
Acestea fiind spuse, sper ca v-am facut curiosi ... si pana una alta, fiti atenti la ceea ce mancati, cum pregatiti si de unde cumparati :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu