Anul asta 1Mai a picat intr-o sambata [prilej de sarbatoare si pentru mine, fiindca in week-end-ul de 1Mai am avut liber anul asta] si am sarbatorit si eu ca tot omul prin gratare, plimbari in aerul curat de munte, tocmai la Busteni.
Povestea e simpla: de vineri seara, dupa ce am scapat de la munca ca prin urechile acului la ora 19:00, m-am intalnit cu o prietena buna de-a mea la Gara de Nord, ne-am urcat in acceleratul de 20:08 spre Oradea, pana la Busteni. La Ploiesti, au urcat si ceilalti, incarcati de bagaje si destul de suparati [ma sunasera sa le spun pe unde este vagonul unde aveam toti locuri] pe faptul ca nu nimerisera vagonul din prima, si au fost nevoiti sa fuga dupa tren si sa strabata prin tren destul de multe vagoane.
Cu nervii intinsi la maximum [si cu o moara hodorogita in cap, numita Raluca] am ajuns cu bine la Busteni. Am nimerit si vila, dupa indicatiile prietenilor deja ajunsi acolo din timpul zilei [moara hodorogita tot nu tacea :| ].
Am carat de bagaje, ne-am agitat, am ajuns, ne cam speriaram [vila arata destul de ciudat, in sensul rau, insa interiorul a salvat situatia] de prima imagine pe care am avut-o asupra vilei [moara hodorogita se plangea si facea misto ca nu e vila pe gustul ei, ar fi vrut puf si pateu de gasca cu icre negre pentru suma minuscula pe care o platisem la cazare ;)) ], am ales camera, am intrat, am studiat diversele aspecte ale camarutei primitoare, asezarea in paturi. Noi ne-am decis sa ramanem la vila sa plonjam in dus ai apoi somn. Am despachetat, am facut dus, am stat la cioace si am adormit instant dupa ce am pus capul pe perna.
Dimineata, trezirea la 11, pana ne-am pregatit si pana ne-am adunat sa afcem planul de bataie pentru ziua de Sambata, deja eram lihniti de foame. Am pandit un microbuz pentru Sinaia, ne-am inghesuit intre ceilalti localnici si turisti ca si noi intr-un microbuz minuscul si neincapator pentru numarul mare de pasageri. Am stat in picioare, intr-un aer statut, ce baltea a miros de transpiratie si a nervi intinsi. Am ajuns cu bine in Simaia, am mers cu pas apasat spre Casa Noastra, unde am luat un pranz copios [si destul de ieftin] pentru ca apoi sa ne despartim: unii spre Peles si Pelisor si altii la shopping [printre cei care au plecat la shopping se numara si moara hodorogita, care se tot plansese tot drumul cum ca ii e rau si ca este bolnava, nimeni nu o baga in seama si o cam evitam toti, fugeam de gura ei cea mare]. Grupul care a plecat spre Peles, a facut un popas mic la Manastirea Sinaia, care era chiar in drum.
Dupa micul popas, insotit de pozele "chinezesti" facute manastirii din toate unghiurile si ipostazele noastre haioase, am revenit pe drumul spre Peles. Castelul l-am gasit intr-o baie de soare, cu pajistea vasta plina de flori, ca o rochie de sarbatoare, linsitea in care era invaluit castelul a fost invadata de pasarelele si tumultul multimii de turisti in cautare de suveniruri si amatori de poze.
Am facut si noi poze, multe la numar, apoi ne-am indreptat spre gara pentru a ne putea reuni cu ceilalti mamberii ai grupului. am luat microbuzul inapoi spre Busteni, mult mai aerisit si cu locuri din belsug pentru toti membrii grului nostru destul de numeros. Dupa un mic popas la gara si la non-stop-ul de vis-a-vis de gara, am luat drumul vilei, pentru a putea "petrece" un 1Mai in jurul focului gratarului, unii facnd poze [adica eu :P ] si altii trebaluind pe langa foc/gratar pentru ca treaba sa mearga struna.
La gratar atmosfera a fost linsitita [moara hodorogita bolnava neputandu-ne onora cu prezenta, motiv de bucurie pentru noi ceilalti], piperata cu glume din belsug si cu berica rece de la frigider. Am mancat gratarul la foc automat, apoi am mai stat la cioace si bancuri in jurul mesei pana spre dimineata, cand am inghetat si am fugit care cum a a pucat spre camera lui. Dusul fierbinte a fost benefic, eu si colegele mele de camera [Lav si Dana] am mai prins curaj sa mai stam inca un pic de vorba, sa dezbatem diverse subiecte, pana cand linsitea ne-a fost deranjata de un pat balanganindu-se de perete si de faptul ca lustra din tavan scartaia si am crezut ca ne va pica in cap. M-am suit pe pat si am inceput sa bat in tavan cu o sticla de jumate pana s-au mai potokit zgomotele. Am adormit la un moment dat, si m-am mai trezit abia dimineata, cand fetele deja nu mai puteau rezista in pat. Am inceput sa facem planul de gratar, insa numai pentru a-l putea rezilia pentru ca moara hodorogita bolnava se tot plangea de dureri abdominale, si era impropriu ea sa boleasca si noi sa "grataruim" [cel putin asa ni s-a sugerat, pe un ton morocanos]. Am vrut apoi sa mergem spre o terasa in oras sa infulecam ceva ca pentru pranz si ni s-a spus ca ar fi la fel de urat vazut. Am renuntat pentru scurt timp, pentru ca apoi foamea sa ne dea decizia finala: oras-mancare-terasa. Am mancat copios, ne-am baut cafeluta, am mai afcut acteva poze si i-am asteptat pe ceilalti care au ramas cu sinucigasa profesionista la vila [am aflat ulterior ca moara hodorogita inghitise pastile de gat, dublul dozei zilnice in 24 de ore]. Am plecat apoi spre vila sa luam bagajele, deja era ora sa mergem spre gara sa prindem trenul, pe care deja il stiam intarziat. Am renuntat la carnea de gratar in favoarea proprietarei vilei, care s-a declarat multumita, noi inca salivam dupa gratarul din seara precedenta si ofticati maxim ca nu l-am putut pregati cu succes si pe cel de-al doilea [din motivele mai sus mentionate]. La gara, nebunie mare, multi tineri cu bagaje imense, se ingramadeau zgomotosi spre peronul de la prima linie pentru a se putea urca cu usurinta in trenul ce avea sa-i duca spre casele lor din orasele poluate.
Drumul de intoarcere din tren a fost ca un mic priveghi, mai ales pentru ca unii inca mai aveau nervul intins la maximum si se credeau in masura sa tipe si sa ridice glasul al orice replica nepotrivita [parerea lor]. Am ajuns si acasa, rupta de oboseala, cu gandul la un dus cald si apoi la perna de acasa.
Si uite asa a trecut si 1Mai. Acum astept sarbatoritele acestei saptamani sa mai imbatraneasca cate un anisor [4Mai - Lav si 7Mai - Dana, "La Multi Ani!" fetelor si sa fiti frumoase, sanatoase si iubite - de cine trebuie ;)) ].
Gata si de data asta ... 'till next time, take care and behave, and above all: aveti grija ce metoda folositi pentru a scapa de o banala durere in gat, pentru a nu fi suspectati de sinucidere de cei de pe salvare :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu