Marti - 3 ceasuri rele ;))

Ha, am prins sa scriu si despe ziua de Marti ...

De fel, nu prea cred in prostii gen "Marti = 3 ceasuri rele", dar azi mi s-a dat peste nas [sau o fi fost mana destinului, nu stiu]. Azi fiind ultima zi din luna Martie, a fost si a treia zi din inchiderea de luna, alias una dintre cele mai aglomerate zile [nu are rost sa explic rationamentul, este mult prea plicticos, plin de acronime si de bullshit-uri HP-iste]. Si ma apuc eu cu spor si "drag" de raportarea zilei de astazi, sa fac totul ca la carte. Eram plina de entuziasm [tocmai ma felicitase Finance-ul din Franta pentru implicarea in rezolvarea unei probleme], zambeam cu gura pana la urechi, faceam glume cu toti si toate, cand apare problema zilei: trebuie sa fac o factura, care era pentru luna Martie - este cel mai aiurea, laborios, neinteresant si evitat mod de a face o factura. Toti isi pun mainile in cap cand aud de "ZAMP" .... eh, si eu azi am primit instructunile pentru a factura cu ZAMP ... nimic deosebit pana aici [ati putea spune] ... Si ma apuc eu, verific instructiunile [gresite de altfel ale Analistului financiar; le greseste luna de luna, desi asta e treaba lui - sa dea instructiuni corecte, ca altfel e de rau ...] si trimit mail cu "Please modify the ..." bla, bla, bla ... imi da instructiunile corecte [de data asta, :) ] si ma apuc de facturat ... si nu stiu cum naiba ma nimeresc eu si fac doua facturi in loc de una. Cu musca pe caciula, cum ma stiam ca eu am facut pe acolo treaba, dau si cer approval-uri sa fac cancel la factura [fara mail de approval nu poti face nimic, iar approver-ii sunt oameni importanti, cu job destul de incarcat, nu prea au timp de stat la citi mailuri] ... approval-ul vine ca vai de el, dupa ceva timp in care eu mi-am ros si pielea de degete [nu numai unghiile :)) ], dau sa fac cancel of invoice in sistem si hop, alta poama - nu puteam sa fac nimic pentru ca [ cineva binevoitor] intrase in sistem pe urmele mele sa vada care a fost problema [ca sa imi dea approval], si uitase sa iasa de pe unde se bagase. Ideea este alte - eu am dat mail la 4 approveri, plus un superuser de sistem [ca nah, eu sunt mai catolica decat Papa de la Roma, sa fie facut totul ca la carte, si cum eu nu am acces sa vizualizez toate bazaconiile prin sistem, am dat mailuri peste mailuri la multi si multe sa vada ei care era buba'], nu stiam cine este - pe unde este - si cat are de gand sa stea pe acolo pe unde s-a bagat. Descopar [intr-un final] ca de fapt era superuserul bagat prin fisierele mele si uitase sa mai iasa [ca eu am inceput sa dau mailuri, sa iasa lumea de pe unde s-a bagat sa investigheze, ca am deadline ora 20:00, ora Romaniei, sa facturez]. Si era ora 18:30, trenul de 18:30 se dusese, cel de 18:40 nici daca ma teleportam nu-l mai prindeam, si ma gandeam deja in gand la cat mai am un tren spre Ploiesti. Eh, si termin eu de facut factura [aia buna, finala], si cand ma uit la ceas, deja se facuse 19:00 [avea tren la 19:30] ... imi iau catrafusele pe sus si o zbughesc spre gara ... Bineinteles, toti colegii deja faceau pariuri daca dorm in gara la noapte sau daca ma intorc sa dorm sub birou [carcotasi, ca de obicei :) ] ... Am fugit cat am putut eu [ca nah, doar am facut atletism] si am facut pe naiba in patru sa ajung la gara macar pana sa plece trenul din gara [ca s-a mai vazut ca eu sa alerg dupa tren si sa-l prind]. Prind trenul, fix pe fix, exact in secunda cand a dat nasu' fluieratura ca se poate pleca din Gara de Nord. In tren, ca de obicei cand esti obosit si ai chef de linsite, de conexiunea cu gandurile tale, se nimeresc exact in spatele meu doi studenti la arhitectura [un el si o ea], care mai de care mai laudaros cu restantele personale de la facultate [parca era olimpiada restantelor]. Si povesteau ei intamplarile prin care au trecut ei sa ia cutare sau cutare examen [eu in toata facultatea nu am avut decat un examen picat, si ala un amarat de examen la "Matematici" in primul an pe care m-am ambitionat si l-am luat in pre-examinari, sau le-or spune ... tocilara nu-s, doar ca ma stressez prea mult], ca nu stiu care a copiat, ca altul si-a dat nu stiu ce macheta sa i-o faca altul mai capabil, ca s-au parat unii pe altii [vai, ca la usa cortului] ... Eram suparata si obosita, imi venea sa ma ridic si sa ma mut, dar "sila e cucoana mare", asa ca am stat si am indurat ...
Si ajung in Ploiesti, la Gara la Sud, o iau asa catinel pe langa statia de autobuz si ma duc in plimbare spre centru [ ca am abonament, dar pe 35 si m-am gandit sa ma recreez si sa fac o plimbare], doar ca natura mi-a fost potrivnica: incepuse sa bata un vant de te zbura pe sus, iar eu ... inainte cu tupeu [in stilul propriu si caracteristic, :)) ], ca doar n-oi muri daca ma bate un pic vantul. Si acum belea de belea, din cauza ca am venit pe jos, transpirata ca la curse [am ajuns in centru in 15 minute], acum m-am procopsit cu o frumusete de durere de gat, cu un carcel pe partea dreapta, de ma gandesc cu groaza cum oi face eu acum dus ... =))

A trecut, ca nah, toate trec ... dar durerea de gat si carcelul trec doar cu Ben [singurul barbat care face minuni fara sa se vaite ca iti face un favor; pentru cunoscatori: este vorba de BenGay, sau altfel spus "Ben Fatalaul"] ...
'Till next time ... c ya!

;;)

Poza asta este de-a dreptul dementiala si reprezinta chintesenta gandirii barbatului anului 2009 [sau cel putin a unora dintre ei] ... parerea mea!

Monday ... bleah!!

Stateam cateodata si ma intrebam: de ce se incepe saptamana cu ziua de Luni? De ce sa nu se inceapa cu ziua de Duminica? Sau cu Miercuri?

Tocmai Luni ... o zi ce inspira numai frustrare pentru toti, noi cei care trebuie sa ne trezim dimineata, sa ne luam catrafusele si sa ne caram agale catre "plantatia de sclavi" [unii ii mai zic si "servici" , :)) ] ...

Urasc zilele de Luni! Alte dati imi placeau, ma trezeam revigorata dupa un week-end de odihna, sau de pomina, petrecut prin cluburi. Acum parca nimic nu mai are rost, ma plictisesc repede si incerc sa trec la urmatorul nivel, dar pentru moment urmatorul nivel nu il vad fiind nicaieri. Incerc sa imi gasesc echilibrul, sa trec peste pasa asta, despre care nu-mi dau seama prea bine daca este una buna sau rea. Ihim, exact ... si zilele de Luni nu ajuta deloc.

Uffa !!!

Another Day In Paradise :)

Uff, inca o zi de duminica a trecut, inca o saptamana s-a dus ...

Nu stiu altii cum masoara trecerea timpului, dar pentru mine lucrul asta a devenit banal: azi este luni (sa zicem) si nici nu ma dezmeticesc bine ca deja este miercuri, iar pana vineri (cand se termina saptamana de lucru propriu-zis) este doar o aruncatura de bat. Monotonia a spus stapanire pe viata mea - nu prea imi place dar va trebui sa fac niste schimbari si cat mai repede, altfel o iau razna.
Cred ca este de vina pentru monotonia de zi cu zi si faptul ca zi de zi nu fac altceva decat sa repet anumite lucruri: ma trezesc de dimineata, hopa-topa sunt deja la gara, apoi in tren, citesc ceva [ca sa-mi treaca timpul], ajung in jungla Bucurestiului, prind nebunia de dimineata de la Victoriei, ajung "safe and sound" la Pipera, deschid laptopul, pana verific mailul deja este ora 11:00, imi este foame de pe la 9:00 [deja toti o stiu], trag de colegii de pe echipa Spaniei sa mergem la 13:00 sus la etajul 8 sa privim avioanele cum aterizeaza/decoleaza in timp ce mancam, mai verific niste mailuri, este deja 17:30 - trebuie sa fug spre gara, ajung la gara, ma urc in tren, scot cartea sa citesc, ajung in Ploiesti inapoi, acasa, dus, un film eventual si stingerea, ca nah, maine dimineata trebuie sa o iau de la capat. Mai plapitant este in week-end ca ma vad pe apucate cu prietenii [fac prin rotatie iesirile, sa nu se supere careva ca nu am mai iesit la taifas cu ei].

Da, si cum spuneam: azi este Duminica. Maine este prima zi din saptamana a 13-a din anul 2009, zi nu tocmai placuta - incepe MEC-ul, meaning "inchiderea de luna" la munci. Trece si asta. Deja am si introdus in vocabularul personal termeni cum ar fi: "inainte de MEC", "dupa MEC", ca pe niste termeni apocaliptici, ca si cum ar fi o masura a ceva. De fapt sunt termeni cauzatori de stress, multi litri de cafea bauti si temperare cat cuprinde.

Eh, 'till next time, behave yourselves and don't do anything I would't do ... :)