Stuff ...

Fire Drill ...

HP Fire Drill - firemen successfully watered the lawn in front of the building :)

Good job guys!!!! Next time we shall have no doubt about who to refer to when our lawn will need to be "refreshed" :))

Lucruri simple ... sau nu ... (2)

Si intr-un final am ajuns si la partea care ma intereseaza pe mine - tema "barbatul ideal". Interesanta abordarea Mihaelei, citez: "Orice femeie desteapta are parte de un barbat ideal. De unica folosinta sau garantat pe viata." Adevarat, sau nu ... depinde de femeie ...

"Diferenta dintre realitatea pe care o traim si cea pe care o contemplam cu suspine consta doar in superficialitatea de a nu pricepe la timp ca un barbat ti se pare mai bun decat al tau doar daca nu esti fericita ..."

Si continua ...

"Dar daca esti? Daca esti indragostita lulea de barbatul tau si iti ajunge in toate privintele? Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intampinare cu tot ce a cerut sufletul tau.

Barbatul tau ti-a iesit in cale cu painea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zambetului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit.

Lui nu trebuie sa-i ceri nimic, pentru ca-ti da totul.

Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic, pentru ca intelege orice.

Langa el nu ti-e frica de nimeni, pentru ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda.

Acolo unde incepe slabiciunea lui, apare subtil forta ta, iar situatia inversa e motorul fericirii tale.

Barbatul ideal e liber pentru ca te-ai indragosti si de aripile lui, iar umarul lui e locul tau de spovedanie, de rasfat sau de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda.

Fiecare miscare a lui e spectacolul tau preferat, iar grija pentru el e cea mai draga indeletnicire a existentei tale.

Barbatului tau ideal ii zambesti si-n somn, pentru ca iubirea ta nu doarme nicicand, iar respiratia lui te sincronizeaza cu universul in care ti-a fost dat sa traiesti.

Barbatul ideal, dupa care esti nebuna, te invata sa fii femeie, sa-ti arati interiorul cu aceeasi gratie cu care mainile tale ii cuceresc obrajii si ochii, buzele si gatul ...

Pe buzele tale ai mereu un sarut de rezerva, astfel incat sa nu sufere nici una din partile implicate in imbratisarea vietii in doi ...

Barbatul tau e ideal pentru ca l-ai intalnit exact in momentul in care nu mai visai la el si va ramane ideal cata vreme iti va tine sufletul in palme."

Sublim ... scurt si la obiect ...

Mi se pare de-a dreptul uluitor cum femeia asta gandeste la fel ca milioane de femei din intreaga lume [cele care viseaza la Fat-Frumos, anyway].

Intre noi fie vorba ... Tocmai am cunoscut un tip, pare sa fie undeva in tiparele pomenite mai sus, sau cel putin tinteste spre a bifa mare parte din cele mentionate de Mihaela in cartea ei.

Timpul va decide ...

P.S.: Am uitat sa mentionez: citatea de mai sus se adreseaza femeilor, ele se vor regasi cu siguranta in randurile de mai sus.

Lucruri simple ... sau nu ...

Am achizitionat ieri o carte pe care de mult mi-o doream in rafturile bibliotecii mele personale. Este o carte subtirica, care promite multe dupa doar cateva pagini frunzarite aseara in tren.

Aseara am avut niste pasaje care mi s-au parut ca mi se potrivesc chiar mie si experientelor personale, asa ca va citez cateva fraze:

- "O sa imbatranim toti intr-o zi si o sa ne uitam in oglinda cu stupoare, constatand ca fiecare rid e mai degraba un vis neimplinit, un an care a mai trecut fara sa facem ce simtim, ce suntem, ce m visat candva! [...] Noi suntem adevaratii dusmani ai visului nostru, iar Dumnezeu exista ca sa ne aduca aminte ca forta noastra e infinit mai mare decat a lui, daca descoperim credinta in noi insine. Nu Dumnezeu ne rezolva angoasele, frustrarile, lipsa de perspectiva sau lenea, ci mai curand subconstientul nostru, bine certat de constient, de ceea ce a ramas intreg din noi dupa ce ne-am rupt viata in bucati utile doar pentru a completa puzzle-ul supravietuirii." [pagina 23];

- "Oricat ne amagim ca femeia e cucerita de spiritul, mintea, talentul sau romantismul unui alt barbat interzis, deznodamantul contine sex. Bine, dragoste facuta cu disperare, cu minutiozitate si chiar perversitate. Cand e rost de aventura, niic nu te mai opreste sa fii exact opusul femeii blajine si decente pe care o stiu familia, colegii si vecinii. Femeile sofisticate nu povestesc din asternut, insa ar avea cele mai naucitoare povesti. O minte deschisa, cu o inima incinsa de amor, e in stare de orice in materie de dorinta, sex, gest curajos sau minciuna dusa la perfectiune." [pagina 27];

- "Nevoia de aventura, dorinta de a fi ... dorita exista in orice femeie, chiar daca marturisirea li se pare mai pacatoasa decat sexul oral sau in grup. Si culmea e ca daca astfel de femei ar fi prinse asupra faptului, aproape nimanui nu i-ar veni sa creada ca ceea ce vede este adevarat. Aparentele inseala mai bine decat nevestele disperate ..." [pagina 28]

Pentru moment cartea asta m-a fascinat in asa maniera incat parca o consider intrucatva un fel de biblie feminina de gandire si formare.

Cartea in cauza este romanul Mihaelei Radulescu [fosta Schwartzenberg] - "Despre lucruri simple", care pentru mine spune lucrurilor pe nume, cuprinde invataminte legate de viata femeii de zi cu zi si sfaturi despre ce e bine si ce nu e bine sa faci in diverse situatii. Ar fi buna o astfel de "predica" in scoli - bunul-simt, la pachet si in doze mari, pentru ca scolarii si liceeni din ziua de azi au lipsuri mari la capitolele "7 ani de-acasa" si "bun-simt".

Urmarea in viitoarele postari ;))

Realitate deformata ...

O data cu venirea verii, mai toate femeile intra in depresie, sufera atacuri de panica sau la achizitionarea costumului de baie adauga in cos si o esarfa asortata, menita sa le mascheze goliciunea.

De curand am citit un articol intr-o revista pentru femei care m-a fascinat de-a dreptul. Eu nu fac parte din grupul femeilor care sa se panicheze ca nu arata bine, sau ca s-au ingrasat, insa intru in panica pentru ca nu mai fac miscare, iar lipsa de exercitii fizice nu face bine psihicului unei femei, cu atat mai mult fizicului ei. In articolul respectiv se spunea ca o femeie nu ar trebui sa renunte niciodata la a purta jeans si bikinii, pentru ca de obicei pentru o femeie este frustrant sa nu poata sa o faca [comparatia era plastica: "A trece prin viata fara sa porti o pereche de bikini este ca si cum ai lucra intr-o cofetarie, dar ai suferi de diabet: un amestec de frustrare, revolta si autocontrol dus la extrem ..."]. Se spunea tot acolo ca exista un fenomen - tulburare dismorfica (TDC) sau BDD (Body Dismorphic Disorder) - care afecteaza in general mintea femeilor, iar femeia in cauza refuza sa se confromeze oricarei regului sau oricarui sistem logic: 80% dintre femei se declara nemultumite de propria imagine.

Majoritatea femeilor transfera asupra propriului corp nemultumirile din plan sentimental, profesional sau social. Greutatea lor este determinata de starea de spirit. Traiesc sentimentul fals ca pot controla situatia.

Propuneau ca femeile sa urmeze urmatoarele sfaturi pentru a scapa de realitatea diforma:

- A te simti bine in propria piele tine de incredere. Deci recastiga-ti increderea in tine inconjurandu-te de persoane care te binedispun.

- Trateaza-ti complexele cu mai multa usurinta. Majoritatea oamenilor din jurul tau sunt suficient de preocupati de propriile probleme de imagine pentru a le remarca pe ale tale.

- Nu te lasa invinsa de impresiile de moment. Cand te simti daramata, deprimata, coplesita, aminteste-ti cum esti in realitate [i.e.: amuzanta, generoasa, devotata, amabila] si invata sa iubesti intregul ansamblu.

- Daca te simti traumatizata de numarul pe care il porti la imbracaminte, taie etichetele de la toate hainele.

- Fii iertatoare cu defectele altora. Gaseste la fiecare femeie care iti iese in cale trei lucruri atragatoare. Vei vedea corpul omenesc intr-o alta lumina si te vei privi altfel si pe tine.

- Priveste-ti corpul ca pe un instrument, nu ca pe un obiect.

- Mananca sanatos si antreneaza-te de trei ori pe saptamana. Vei incepe sa te simti mult mai bine si te vei privi cu alti ochi.

- Priveste viata mai "barbateste". Barbatii pornesc de la premiza ca sunt normali. Daca un barbat urmeaza o dieta si nu scade in greutate, concluzia lui este ca dieta e o porcarie. O femeie, in schimb, isi creeaza zeci de probleme si isi pune zeci de intrebari de genul "ce se intampla cu mine de nu pot sa slabesc?".

- Trateaza-ti corpul ca pe propriul copil. Daca aia vea o fata si ar veni la tine plangand ca s-a ingrasat doua kilograme si e hidoasa, ce i-ai spune? E o tehnica folosita in terapiile de grup, pentru a corecta o imagine corporala deformata.

Foamea nostra [a femeilor] de perfectiune le creeaza barbatilor un sentiment acut de nesiguranta si respingere. O femeie poate fi senzuala si fara sa se infometeze si barbatilor nu le plac femeile frumoase care se gandesc prea intens la trupul lor, oricat de frumoase ar fi ele, pur si simplu, nu le gasesc sexy.

Si totusi, in ciuda acestei teorii, cred ca pot numara pe degetele de la o mana femeile care reusesc sa se accepte pe ele insele asa cum sunt.

Tragic ...

De curand am citit ceva ca m-a cam lasat cu gura cascata: un "amic" cu principii, sustine sus si tare ca se poate privi seara in oglinda [whatever :-o ]. Puteti citi impresiile lui aici.

Mult noroc "prietene", sper sa ai noroc sa te creada cineva, sau macar sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine.

Penibil este faptul ca tu ca "amic"/"prieten"/ce nume oi mai fi luand tu acolo nu aplici "principiile" astea ale tale si pentru prietenii tai, care dupa cum sustii tu ar trebui sa fie intru totul de acord cu tine atunci cand tu preferi "starea ... de hiperconstienta in care ma agit, urlu, tip, dau cu pumnul in masa(sau in sifonier depinde de caz), fac totul ca sa constientizez si sa schimb si sa ma schimb", noi ca amici ar trbui sa acceptam faptul ca tipi al noi fara motive intemeiate si preferi sa tii partea unor pseudo prieteni, despre care nu stii nimic si te lovesti cu pumnul in piept ca si cum numai tu vezi obiectiv partea "adevarata" din toate intamplarile.

Daca si numai daca acest lucru ar fi adevarat [ceea ce nu este adevarat, dar preferi sa fii exact inversul a ceea ce gandesti si te asemeni tot mai mult cu ceea ce se pare ca dispretuiesti tu - "Cand ajungi sa te minti si pe tine incepi sa crezi minciuna"], atunci jos palaria pentru tine, insa amicii aia adevarati pe care i-ai nesocotit, la care ai tipat fara motiv si carora le-ai inchis usa in nas cu orgoliul tau exacerbat nu se vor intaorce la tine nici daca le vei cere scuze [ingenunchi sa zicem].

Indiferenta este o trasatura de caracter care denota putere psihica din partea celui care o manifesta. Ea poate deveni o arma abila folosita impotriva celor care nu stiu sa isi foloseasca cuvintele decat pentru a jigni pe cei din jurul lor, iar indiferenta celui jignit este o calitate care ar trebui sa fie apreciata de cei din jur. Cel jignit [care a cedat, si deci pentru amorul artei il putem numi si "destept"] a incercat aplanarea unui conflict pornit poate din invidie, din faptul ca cel care jigneste [scuzata-mi fie cacofonia] nu are atentia celor din jur, si pentru a o capata, "ce face?" - incepe si se ia [la propriu] de omul care l-a adus acolo, nu se poate abtine si judeca aspru tot ceea ce face altul, si in ultima instanta ia o supradoza de Hexoralette N [moment penibil, mai ales ca persoana respectiva se da drept o persoana cu mult cumpat si ani multi, ani la care ar fi trebui sa stie mai multe, sa fie o persoana matura], fapt ce denota un caracter slab.

Poate lectia de morala ar trebui sa ti-o tii tu "prietene", seara, preferabil in fata oglizii ... vedem ce iese ...

'Till next time, aveti grija la oglinda folosita, s-ar putea sa arate mai mult decat ceea ce doriti sa vedeti ... ;))

1 Mai muncitoresc ...

Anul asta 1Mai a picat intr-o sambata [prilej de sarbatoare si pentru mine, fiindca in week-end-ul de 1Mai am avut liber anul asta] si am sarbatorit si eu ca tot omul prin gratare, plimbari in aerul curat de munte, tocmai la Busteni.

Povestea e simpla: de vineri seara, dupa ce am scapat de la munca ca prin urechile acului la ora 19:00, m-am intalnit cu o prietena buna de-a mea la Gara de Nord, ne-am urcat in acceleratul de 20:08 spre Oradea, pana la Busteni. La Ploiesti, au urcat si ceilalti, incarcati de bagaje si destul de suparati [ma sunasera sa le spun pe unde este vagonul unde aveam toti locuri] pe faptul ca nu nimerisera vagonul din prima, si au fost nevoiti sa fuga dupa tren si sa strabata prin tren destul de multe vagoane.

Cu nervii intinsi la maximum [si cu o moara hodorogita in cap, numita Raluca] am ajuns cu bine la Busteni. Am nimerit si vila, dupa indicatiile prietenilor deja ajunsi acolo din timpul zilei [moara hodorogita tot nu tacea :| ].

Am carat de bagaje, ne-am agitat, am ajuns, ne cam speriaram [vila arata destul de ciudat, in sensul rau, insa interiorul a salvat situatia] de prima imagine pe care am avut-o asupra vilei [moara hodorogita se plangea si facea misto ca nu e vila pe gustul ei, ar fi vrut puf si pateu de gasca cu icre negre pentru suma minuscula pe care o platisem la cazare ;)) ], am ales camera, am intrat, am studiat diversele aspecte ale camarutei primitoare, asezarea in paturi. Noi ne-am decis sa ramanem la vila sa plonjam in dus ai apoi somn. Am despachetat, am facut dus, am stat la cioace si am adormit instant dupa ce am pus capul pe perna.

Dimineata, trezirea la 11, pana ne-am pregatit si pana ne-am adunat sa afcem planul de bataie pentru ziua de Sambata, deja eram lihniti de foame. Am pandit un microbuz pentru Sinaia, ne-am inghesuit intre ceilalti localnici si turisti ca si noi intr-un microbuz minuscul si neincapator pentru numarul mare de pasageri. Am stat in picioare, intr-un aer statut, ce baltea a miros de transpiratie si a nervi intinsi. Am ajuns cu bine in Simaia, am mers cu pas apasat spre Casa Noastra, unde am luat un pranz copios [si destul de ieftin] pentru ca apoi sa ne despartim: unii spre Peles si Pelisor si altii la shopping [printre cei care au plecat la shopping se numara si moara hodorogita, care se tot plansese tot drumul cum ca ii e rau si ca este bolnava, nimeni nu o baga in seama si o cam evitam toti, fugeam de gura ei cea mare]. Grupul care a plecat spre Peles, a facut un popas mic la Manastirea Sinaia, care era chiar in drum.



Dupa micul popas, insotit de pozele "chinezesti" facute manastirii din toate unghiurile si ipostazele noastre haioase, am revenit pe drumul spre Peles. Castelul l-am gasit intr-o baie de soare, cu pajistea vasta plina de flori, ca o rochie de sarbatoare, linsitea in care era invaluit castelul a fost invadata de pasarelele si tumultul multimii de turisti in cautare de suveniruri si amatori de poze.

Am facut si noi poze, multe la numar, apoi ne-am indreptat spre gara pentru a ne putea reuni cu ceilalti mamberii ai grupului. am luat microbuzul inapoi spre Busteni, mult mai aerisit si cu locuri din belsug pentru toti membrii grului nostru destul de numeros. Dupa un mic popas la gara si la non-stop-ul de vis-a-vis de gara, am luat drumul vilei, pentru a putea "petrece" un 1Mai in jurul focului gratarului, unii facnd poze [adica eu :P ] si altii trebaluind pe langa foc/gratar pentru ca treaba sa mearga struna.

La gratar atmosfera a fost linsitita [moara hodorogita bolnava neputandu-ne onora cu prezenta, motiv de bucurie pentru noi ceilalti], piperata cu glume din belsug si cu berica rece de la frigider. Am mancat gratarul la foc automat, apoi am mai stat la cioace si bancuri in jurul mesei pana spre dimineata, cand am inghetat si am fugit care cum a a pucat spre camera lui. Dusul fierbinte a fost benefic, eu si colegele mele de camera [Lav si Dana] am mai prins curaj sa mai stam inca un pic de vorba, sa dezbatem diverse subiecte, pana cand linsitea ne-a fost deranjata de un pat balanganindu-se de perete si de faptul ca lustra din tavan scartaia si am crezut ca ne va pica in cap. M-am suit pe pat si am inceput sa bat in tavan cu o sticla de jumate pana s-au mai potokit zgomotele. Am adormit la un moment dat, si m-am mai trezit abia dimineata, cand fetele deja nu mai puteau rezista in pat. Am inceput sa facem planul de gratar, insa numai pentru a-l putea rezilia pentru ca moara hodorogita bolnava se tot plangea de dureri abdominale, si era impropriu ea sa boleasca si noi sa "grataruim" [cel putin asa ni s-a sugerat, pe un ton morocanos]. Am vrut apoi sa mergem spre o terasa in oras sa infulecam ceva ca pentru pranz si ni s-a spus ca ar fi la fel de urat vazut. Am renuntat pentru scurt timp, pentru ca apoi foamea sa ne dea decizia finala: oras-mancare-terasa. Am mancat copios, ne-am baut cafeluta, am mai afcut acteva poze si i-am asteptat pe ceilalti care au ramas cu sinucigasa profesionista la vila [am aflat ulterior ca moara hodorogita inghitise pastile de gat, dublul dozei zilnice in 24 de ore]. Am plecat apoi spre vila sa luam bagajele, deja era ora sa mergem spre gara sa prindem trenul, pe care deja il stiam intarziat. Am renuntat la carnea de gratar in favoarea proprietarei vilei, care s-a declarat multumita, noi inca salivam dupa gratarul din seara precedenta si ofticati maxim ca nu l-am putut pregati cu succes si pe cel de-al doilea [din motivele mai sus mentionate]. La gara, nebunie mare, multi tineri cu bagaje imense, se ingramadeau zgomotosi spre peronul de la prima linie pentru a se putea urca cu usurinta in trenul ce avea sa-i duca spre casele lor din orasele poluate.

Drumul de intoarcere din tren a fost ca un mic priveghi, mai ales pentru ca unii inca mai aveau nervul intins la maximum si se credeau in masura sa tipe si sa ridice glasul al orice replica nepotrivita [parerea lor]. Am ajuns si acasa, rupta de oboseala, cu gandul la un dus cald si apoi la perna de acasa.

Si uite asa a trecut si 1Mai. Acum astept sarbatoritele acestei saptamani sa mai imbatraneasca cate un anisor [4Mai - Lav si 7Mai - Dana, "La Multi Ani!" fetelor si sa fiti frumoase, sanatoase si iubite - de cine trebuie ;)) ].

Gata si de data asta ... 'till next time, take care and behave, and above all: aveti grija ce metoda folositi pentru a scapa de o banala durere in gat, pentru a nu fi suspectati de sinucidere de cei de pe salvare :))