miercuri, 15 aprilie 2009

Bucurestiul mai aglomerat ca niciodata ...

Ai observat aglomeratia din fiecare dimineata de la metrou? Sigur nu ai avut cum s-o ocolesti ...Sigur ti-ai facut nervi ... Sigur ... Si sigur ai dat de alti oameni care fugeau dupa metrou, tipe care isi pierdeau pantofii pe scari la Victoriei, barbatii la costum citind mult-cautatul "Ring" ... Pentru mine calvarul metroului bucurestean implica nervi, aglomeratie, mirosuri neplacute, o groaza de lucruri nu tocmai placute care tin mereu sa imi aminteasca de ce urasc eu Bucurestiul, vagauna asta de oras supra-aglomerat, care cu fiecare an acumuleaza din ce in ce mai multi oameni, carora nu le ofera minimul de confort [ma refer la spatii pentru locuinte unde sa ai minimul de confort, fara tigani si o gura de metrou aproape] si pentru care luna de luna plata chiriei este un subiect TABU ...

Aglomeratul Bucuresti nu a fost dintotdeauna asa, insa la un moment dat a fost invadat de studenti din zonele limitrofe si nu numai, care au vrut [marea lor majoritate] sa devina "cineva" [adica cu alte cuvinte sa scape de parintii cicalitoari de acasa si sa se distreze prin cluburile bucurestene in fiecare sesiune si nu numai] ... Cam asta e parerea mea despre Bucuresti ... Orasul asta in care vesnic se contruieste [dovada stau cartierele marginase, ca de exemplu Pipera, ca doar aici vin zi de zi la munca], plin de nisip si de praf de ciment, de claxoane asurzitoare, de masini care circula dupa un alt cod rutier, un oras in care oamenii sunt somnorosi la orice ora din zi sau noapte, care merg ca si cuma r fi hipnotizati, posaci si ursuzi catre o destinatie mecanic setata anterior .... oameni pe care ii compatimesc, de care mi-e mila, oameni care nu stiu nimic altceva sa faca decat sa munceasca, sa faca masinal zi de zi drumul casa-servici-casa ... DA, pot s-o strig [chiar daca doar aici]: URASC BUCURESTIUL si cam tot ce tine de el si de oamenii din el !!!!!!!!!!!!!!!!!!

... Eh, never mind this ...

Salvarea mea zi de zi [sau mai binen zis e la plural] o reprezinta putinele lucruri care ma ajuta sa raman focused: cartea de dimineata, prietenul-amic-coleg de naveta si conversatia noastra matinala, muzica din casti de la munca si mp3 player-ul care inca ma mai suporta :) Voi multumi cerului cu fiecare ocazie o voi avea pentru ca cei de la ziarul "Cotidianul" editeaza carti in fiecare zi de Miercuri, lui Dumnezeu pentru ca Mihai inca nu si-a dat demisia din calitatea de amic [my Yahoo status the other day was: "e bine ca am prietenii pe care ii am, ei imi reamintesc zi de zi de ce sunt cine sunt"] si mp3 player-ului meu care inca nu s-a dus de rapa .... Am cateva motive pentru care sunt cine sunt si nu cred ca cineva vreodata va reusi sa ma schimbe [mare greseala ca am incercat la un moment dat pentru cineva, mai apoi sa realizez ca nu merita sacrificiul] .....

Gata ca deja o dau in melodrame si nu prea sunt genul ;))

'Till next time: Zbye!

Niciun comentariu: