Descoperire ...

Hei,

Am descoperit o melodie care se potriveste situatiei actuale: Puya - Undeva in Balcani ...

All I wanna say is: listen carefully :)

Till' next time: wave your hands and bounce your heads !!!

bla bla bla ... dupa Paste

Ma uit pe geam si totul in jur este verde ... soarele a prins si el putere ... vantul adie ca un nebun ... si nimic nu deranjeaza linistea ce precede Sarbatorile Pascale ... poate doar o melodie sa se auda in surdina: Ne-Yo - Miss Independent

Nu am cheeeeef azi .... nu am chef de nimic ...

Asa cum spuneau si cei de la "Vama veche" - nu prea am chef de nimic azi, soarele de afara indeamna la odihna, la un gratar in aer liber alaturi de gasca de prieteni, la un pescuit pe un mal de lac sau pur si simplu la o stare de vegetatie puturoasa, intr-un sezlong confortabil, pe marginea unei piscine ... evident, visez cu ochii deschisi si ar cam fi cazul sa ma trezesc din reverie ... nu de alta, dar sunt la serivici si mi-e sa nu raman cu sechele, de genul urmele tastelor laptop-ului pe frunte ;)) ...

Daca nu ati observat, va spun eu ... VINE VARA oameni buni, vine si nu o pandeste nimeni dupa colt sa-i puna piedica cu vreun val de frig ..... visez la o vacanta, undeva ferit de galagia infernului orasului, cu marea alaturi, cu scoica proverbiala "sa ma zgarie-n palma dreapta" si suc din belsug .... visez, da, inca imi permit, si nu, inca nu m-a zgaltait nimeni ... sau daca a facut-o, cred ca nu a facut treaba completa, pentru ca inca visez, visez cu ochii deschisi ....

Ah! iar s-a terminat melodia!!!

P.S.: Melodia = Vanessa da Mata - Ai, ai, ai (remix)

Bucurestiul mai aglomerat ca niciodata ...

Ai observat aglomeratia din fiecare dimineata de la metrou? Sigur nu ai avut cum s-o ocolesti ...Sigur ti-ai facut nervi ... Sigur ... Si sigur ai dat de alti oameni care fugeau dupa metrou, tipe care isi pierdeau pantofii pe scari la Victoriei, barbatii la costum citind mult-cautatul "Ring" ... Pentru mine calvarul metroului bucurestean implica nervi, aglomeratie, mirosuri neplacute, o groaza de lucruri nu tocmai placute care tin mereu sa imi aminteasca de ce urasc eu Bucurestiul, vagauna asta de oras supra-aglomerat, care cu fiecare an acumuleaza din ce in ce mai multi oameni, carora nu le ofera minimul de confort [ma refer la spatii pentru locuinte unde sa ai minimul de confort, fara tigani si o gura de metrou aproape] si pentru care luna de luna plata chiriei este un subiect TABU ...

Aglomeratul Bucuresti nu a fost dintotdeauna asa, insa la un moment dat a fost invadat de studenti din zonele limitrofe si nu numai, care au vrut [marea lor majoritate] sa devina "cineva" [adica cu alte cuvinte sa scape de parintii cicalitoari de acasa si sa se distreze prin cluburile bucurestene in fiecare sesiune si nu numai] ... Cam asta e parerea mea despre Bucuresti ... Orasul asta in care vesnic se contruieste [dovada stau cartierele marginase, ca de exemplu Pipera, ca doar aici vin zi de zi la munca], plin de nisip si de praf de ciment, de claxoane asurzitoare, de masini care circula dupa un alt cod rutier, un oras in care oamenii sunt somnorosi la orice ora din zi sau noapte, care merg ca si cuma r fi hipnotizati, posaci si ursuzi catre o destinatie mecanic setata anterior .... oameni pe care ii compatimesc, de care mi-e mila, oameni care nu stiu nimic altceva sa faca decat sa munceasca, sa faca masinal zi de zi drumul casa-servici-casa ... DA, pot s-o strig [chiar daca doar aici]: URASC BUCURESTIUL si cam tot ce tine de el si de oamenii din el !!!!!!!!!!!!!!!!!!

... Eh, never mind this ...

Salvarea mea zi de zi [sau mai binen zis e la plural] o reprezinta putinele lucruri care ma ajuta sa raman focused: cartea de dimineata, prietenul-amic-coleg de naveta si conversatia noastra matinala, muzica din casti de la munca si mp3 player-ul care inca ma mai suporta :) Voi multumi cerului cu fiecare ocazie o voi avea pentru ca cei de la ziarul "Cotidianul" editeaza carti in fiecare zi de Miercuri, lui Dumnezeu pentru ca Mihai inca nu si-a dat demisia din calitatea de amic [my Yahoo status the other day was: "e bine ca am prietenii pe care ii am, ei imi reamintesc zi de zi de ce sunt cine sunt"] si mp3 player-ului meu care inca nu s-a dus de rapa .... Am cateva motive pentru care sunt cine sunt si nu cred ca cineva vreodata va reusi sa ma schimbe [mare greseala ca am incercat la un moment dat pentru cineva, mai apoi sa realizez ca nu merita sacrificiul] .....

Gata ca deja o dau in melodrame si nu prea sunt genul ;))

'Till next time: Zbye!

Inca o zi de Marti ...

Mult blamata zi de Marti,

Sa fiu mai precisa a 15-a zi de Marti de la inceputul anului 2009, o zi innorata si cam pana la ora asta plina de peripetii nu tocmai placute. Dar sa lasam partea negativista a lucrurilor, pentru ca eu [inca] sunt o persoana optimista, care [inca] mai crede in zicala: "Un sut in fund reprezinta un pas inainte" ...

Am incercat sa aflu [ca o persoana curioasa care sunt] de la un prieten [la a carui parere inca tin] de ce anume in ziua de azi barbatul nu se mai tine de cuvant [asa cum o facea pe vremuri] atunci cand zice ceva, divers [nu conteaza daca este o promisiune sau doar o chestie zisa ca sa scape de exmplaru feminin pe care il are in fata :) ]. S-a lasat linisitea in conversatia noastra, semn ca nici el nu stie, sau as putea interpreta prin alta zicala: "Si tacerea este un raspuns" ...

Barbatii care inca au ceva de zis se gasesc [slava domnului] la orice colt de strada, dar barbatul care se tine de vorba zisa [ca sa nu zic iar cuvantul dat] nu stiu ce a patit? S-a emancipat? A vazut el ca nu tine treaba, a inceput sa ignore femeia care ii vorbeste cu patos pe o anumita tema [cu gandul al altceva, evident]? Raspunsul este simplu: da!!! Da ignora tot ce vine de la o alta persoana, pe o tonalitate a vocii mai ridicata decat a speciei sale [a se vedea, specia "barbat" =)) ], care oricum ii intra pe o ureche si iese pe alta ... Aduc in discutie acest subiect controversat pentru ca uneori si eu aplic cu succes acest "narav" [daca ii pot da numele asta] cand vine vorba de ce-mi spune mama atunci cand sunt preocupata de ale mele ganduri, mult prea departe de realitatea zilnica sau de moment. Am observat ca neatentia in conversatii o aplic si atunci cand sunt prin call-uri, conferinte si incep sa visez cu ochii deschisi. Am inceput sa nu mai blamez barbatii pentru diferitele naravuri [a se vedea naravuri ca fiind ceva de rau], sa incerc sa ii inteleg in diferitele situatii [lucru pe care il tot aplic de cativa ani buni, tot iesind mai mereu cu baietii]. Uneori am aversiune pentru partea feminina, mult prea pisicita, mult prea interesata de shopping, care se uita la un barbat doar daca amsina lui este un ultim model lansat la nivel mondial pe piata auto, femeia care nu are o parere despre nu stiu ce echipa de fotbal sau jucator din UEFA, sau care daca nu-i vorbesti de parfumuri/toale/pantofi/genti nu reprezinti un model de urmat. Am niste astfel de specimene pe la munca si cam stiu de ce barbatul uraste femeia "pitzipoanca" ...

Am cam deviat de la subiect, nu? Revenind, barbatul face uneori bine ca ne ignora, ca nu ne schimba subiectul [fapt ce ne-ar iriat mult peste masura]. Saracu' mai trebuie sa mai zica din cand in cand cate un "Da" [obligat de circumstante], numai ca femeia de langa el sa stie ca inca o asculta grijuliu ...

Eh, eu nu vreau langa mine un astfel de barbat: vreau unul care sa discute cu mine, chiar daca aduc vorba despre ulei de motor sau paste sau masini sau muzica sau carti sau what ever goes though my head at a certain moment [si mie imi trec multe prin cap ;;) ]. Sa am ce invata de la omul ala, sa-mi fie prieten, sa imi zica: "Buey, eu acum nu am chef de bla-bla-ul tau ...", sa ma trezeasca la realitate cu replici nu tocmai dure, sa stie sa savureze o cafea, un rasarit de soare si [proba de foc] sa se uite cu mien la desene animate!!!!

Hai ca iar am batut campii!!!! 'Till next time, take care!

Zi de luni ... plictis si somnolenta la cote maxime ...

E o zi de luni, mult dispretuita zi de luni ...

Nimic nou, nimic vechi ... norocul meu este ca situatia a fost animata de colegii de pe echipa Spaniei care s-au intors din excursia lor de prin partile Timisoarei [cu ocol pe la Sibiu, Arad si altele]. Au adus marturie multe poze, povestiri nemuritoare, shotii si un bronz pe care nu il invidiez mai deloc. Ei mi-au salvat dimineata asta, m-au scos din starea de letargie in care cazusem. Am ras cu ei la micile lor glume si de pozele mult prea expresive ... Dar acum? Cine ma salveaza iar? Ca iar am picat in starea de plictis si somn?

Azi simt ca nu am noima ... am dormit in week-end cat pentru 3 oameni si tot resimt o oboseala acuta ... ascult muzica de cateva ore bune, poate-poate imi revin si re-devin eu [zambareata si vioaie], dar nici vremea de afara nu ajuta cu nimic ... O bomboana de la Brandusa si Camelia salveaza situatia, dar nah belea ... sunt bombo cu lichior ... ;;)

Cum azi sunt prietena cu Mos Ene inca de dimineata, inchei prin a spune ... "Noapte buna!!!" tuturor celor care ma urmaresc ...

P.S.: Blinky, astept cu nerabdare berea/sucul/vinul din Conaq ;))

Intrigata ...

Intotdeauna am fost intrigata de ceea ce inseamna "things you have to do" atunci cand cunosti o persoana de care ai fi interesata, adica: ce este permis si ce nu este permis, pana la ce limita este permis, cat de mult inseamna putin/cat de putin inseamna mult ...

Ca de exemplu, zilele trecute am cerut ID-ul de Yahoo al unui tip de la un amic de-al meu. Am indraznit, sa zic asa ... pentru ca in mod normal [mi-am promis sa fie asa] nu as fi facut treaba asta, l-as fi lasat pe el sa ma remarce pe mine ... Acum am simt ca si cum am facut ceva interzis, desi pana acum nu mult timp eu eram cea care lua initiativa, doar ca nu intotdeauna lucrurile mergeau cum vroiam eu. Eh, si revenind la exemplul meu ... tipul a vorbit cu mine, pare OK [asta ca sa nu credeti ca am cerut Id-ul vreunui psihopat], il stiu cum arata [not bad at all ;)) ], doar ca parca ma tine ceva si buba este ca nu stiu nici eu despre ce este vorba ...

Am observat ca oamenii sunt foarte diferiti, adica in felul lor de a reactiona. Cateodata mi-e teama sa nu fi facut prea mult, sa nu fi spus prea multe [la cat de vorbareata sunt eu :) ], sa nu sperii omul ... Evident ca stiu ca barbatilor le place sa fie luati tare, sa li se arate ca ei sunt "miezul", ca fara ei nu putem misca un deget ... Eu ii las sa viseze cat vor ei, sa isi creeze o impresie si apoi reactionez si le arat cat de putin ma cunosc si cam cat de multe stiu eu despre ei [de obicei "citesc" omul] ... Ultimul meu prieten habar nu avea cine sunt eu si sunt sigura ca nici in mom de fata nu stie, are doar o vaga impresie [si aia total gresita despre femei si despre mine implicit], iar eu l-am "citit" din prima clipa: ii stiam intentiile, ii stiam gandurile [nu ca ar fi prea greu, men are always easy to read] ...

Trebuie subliniat [pentru cei care nu o stiu] faptul ca daca cineva vorbeste prea mult, asta nu inseamna ca vorbeste chiar despre lucruri importante [eu vorbesc cand ma plictisesc si mai strecor si "capcane"] sau ca subiectul abordat este unul de maxima importanta ... Sfatul meu este sa nu va lasati pacaliti de catre femei, pentru ca ele sunt mereu cu un pas inainte si mereu va au la mana lor [daca femeia de lanaga tine nu vrea ceva, fi sigur ca nu se va intampla ... ah, si daca se intampla nu este pentru ca esti tu mai macho, ci pentru ca sigur din aia ii iese ei ceva] ...

Acum astept sa vad ce zice baiatul cu ID-ul de Yahoo ... sunt curioasa si intrigata [daca l-am "citit" bine sau m-am inselat] ...

Pana data viitoare, take care and have fun!!!

Find your joy in life ...

Cineva [care se pare ca imi este alaturi si-mi vrea binele] mi-a dat azi un link [http://www.findingjoymovie.com/index.html] care m-a cam "mototolit". Unele lucruri te cam pun pe ganduri si te fac sa desfaci firu-n patru [cum se zice mai pe romaneste], te fac sa vrei mai mult de la viata, dar fara sa te ranesti, fara sa suferi inutil, fara sa faci pe altii sa sufere ... lucru practic imposibil [dupa parerea mea umila].

Cand vine vorba despre lucrurile astea, pe care cateodata [cred ca] ni le dorim mult prea mult, sau nu avem curaj sa le spunem pe nume ... ori renuntam mult prea devreme sa cerem ceea ce [practic] meritam, ori nu avem tragerea de inima sa trecem peste diferite obstacole care apar pe parcurs .... Si cand vorbesc de "lucruri" le denumesc generic "prieteni", "dragoste", "bani", "cariera" ... Intotdeauna va exista cineva care va fi ori mai norocos decat noi, ori mai luptator, ori mai "pe faza" decat noi ... In caz de esec, blestemam sorta potrivinica noua, indiferent de situatie, si nu ne dam seama ca de ceea ce aveam nevoie pentru reusita "zace" in noi, poate nedescoperit. La un moment dat renuntam sa mai luptam, devenim indiferenti la tot si toate, incetam sa fim niste fiinte visatoare ...

Si fara prea multe menajamente, de undeva ni se striga in fata: "Carpe diem" [sau pentru cei care nu cunosc, in traducere din limba latina: "Traieste clipa"] ... Traiti clipa atata cat puteti de intens [clipa este muritoare si daca nu profiti de ea mai tarziu s-ar putea sa nu mai ai o a doua sansa], urcati in trenul pe care il gasiti garat la peron [altul s-ar putea sa nu mai prindeti], priviti orice sansa ca fiind unica [una care nu va mai veni niciodata] .... si toate astea pentru ca suntem oameni, care gresesc, care regreta [ceea ce au facut gresit sau sansa de care nu au profitat candva], care nu pot trai cu o constiinta incarcata de blamari si nereusite .... So, my advice to you all: fuck everyone and dream as you`ll live forever, live as you`ll die today!!! search for the little things in life that might brighten your day, things that you forgot about, things that were hidden from you, things that you never experienced before, things that you never thought/knew that existed ...

'Till next time ... enjoy life guys!!!

banc de joi ...

Intotdeauna mi s-a parut hilar bancul de mai jos:

"Doua furnici fumau iarba. La un moment dat apare elefantul. Cand il vad, furnicile se pun pe ras. Elefantul, mirat, le intreaba:
- Ce-ati patit mai?
- Wahahahaha … elefantule, vezi tu firmitura asta de paine?
- Da.
- N-ai curaj sa te sui pe ea!
Elefantul pune un picior pe ea zi zice: - Poftim ca m-am suit!
- Wahahaha … elefantule … cat esti tu de mare … n-ai curaj sa iei cealalta firmitura de paine de pe jos si sa ti-o pui in cap!
Elefantul ia si cealalta firmitura de paine de pe jos si si-o pune in cap.
- Wahahahahaha … furnicile se terminau de ras.
Elefantul: - Ma acum ce mai este?
Furnicile: - Mamaaaa cata sandvisul!!!"

Din ciclul "Free Gigi" ....

Din ciclul "O poza valoreaza cat 1000 de cuvinte" va prezentam prima poza pentru categoria "Free Gigi" .... =))

Noapte de zbenguiala ...

Da, eu sunt ... zambareata ca de obicei, in club, unde am dansat si m-am distrat cu prietenii ... Mixa un amic de-al meu in Soviet [toti stiu de Soviet, mai ales daca esti tanar si mai ales daca esti iubitor de minimal], era sambata seara si cum iesisem in oras la un cico cu prietenii, am decis noi asa ca ar cam merge o zbenguiala din aia cum nu mai incercasem de mult ... Zis si facut [dupa lungi momente de nehotarare, balanta era "Conaq-Soviet" ... de sila, am ramas in Soviet], a mixat Flowrin si mai apoi Narcissa [ pe ea o stiu prin intermediul unor prieteni comuni] ... a fost o seara nebuna cum de mult nu mai avusesem [poza este marturie >-)] ... sa nu mai zic de mahmureala de a doua zi sau de durerea de cap de la faptul ca am dormit cateva ore ... eh, nimic fatal sau provocator de moarte [ca nah, nu a vazut nimeni rata innecata sau drac mort ;;) ] .... Si colac peste pupaza, duminica am fost sa ajut o prietena sa mute [din viitoarea casa] bibelouri si vase de bucatarie, pentru ca se vor muta [ea si prietenul ei] in casa noua, iar dupa m-am teleportat la un gratar la padure la Cocorastii Mislii. Am luat aer curat in plamani, am supervizat pregatirea gratarului si ulterior cea a carnii, am salivat [initial] si apoi "degustat" produsele preparate ...

Ce sa mai lungesc vorba, am avut un week-end incitat, plin de muzica buna, de mirosuri de gratar, de aer curat si fum cat sa-mi ajunga pentru multa vreme!!!

'Till next time ... kiss-kiss ...

couldn't help myself, so here goes nothin' ....

Exact,

Vine vara !!!! si se simte din ce in ce mai bine acum ca ma trecut si la ora de vara ... eu zic sa incepem de pe acum sa scoatem costumele de baie de la naftalina, sa ne cumparam lotiuni de plaja/uleiuri/creme pentru dupa plaja ... let the fun begin!!!

Pentru poza, thanks Blinky as always ...

Marti - 3 ceasuri rele ;))

Ha, am prins sa scriu si despe ziua de Marti ...

De fel, nu prea cred in prostii gen "Marti = 3 ceasuri rele", dar azi mi s-a dat peste nas [sau o fi fost mana destinului, nu stiu]. Azi fiind ultima zi din luna Martie, a fost si a treia zi din inchiderea de luna, alias una dintre cele mai aglomerate zile [nu are rost sa explic rationamentul, este mult prea plicticos, plin de acronime si de bullshit-uri HP-iste]. Si ma apuc eu cu spor si "drag" de raportarea zilei de astazi, sa fac totul ca la carte. Eram plina de entuziasm [tocmai ma felicitase Finance-ul din Franta pentru implicarea in rezolvarea unei probleme], zambeam cu gura pana la urechi, faceam glume cu toti si toate, cand apare problema zilei: trebuie sa fac o factura, care era pentru luna Martie - este cel mai aiurea, laborios, neinteresant si evitat mod de a face o factura. Toti isi pun mainile in cap cand aud de "ZAMP" .... eh, si eu azi am primit instructunile pentru a factura cu ZAMP ... nimic deosebit pana aici [ati putea spune] ... Si ma apuc eu, verific instructiunile [gresite de altfel ale Analistului financiar; le greseste luna de luna, desi asta e treaba lui - sa dea instructiuni corecte, ca altfel e de rau ...] si trimit mail cu "Please modify the ..." bla, bla, bla ... imi da instructiunile corecte [de data asta, :) ] si ma apuc de facturat ... si nu stiu cum naiba ma nimeresc eu si fac doua facturi in loc de una. Cu musca pe caciula, cum ma stiam ca eu am facut pe acolo treaba, dau si cer approval-uri sa fac cancel la factura [fara mail de approval nu poti face nimic, iar approver-ii sunt oameni importanti, cu job destul de incarcat, nu prea au timp de stat la citi mailuri] ... approval-ul vine ca vai de el, dupa ceva timp in care eu mi-am ros si pielea de degete [nu numai unghiile :)) ], dau sa fac cancel of invoice in sistem si hop, alta poama - nu puteam sa fac nimic pentru ca [ cineva binevoitor] intrase in sistem pe urmele mele sa vada care a fost problema [ca sa imi dea approval], si uitase sa iasa de pe unde se bagase. Ideea este alte - eu am dat mail la 4 approveri, plus un superuser de sistem [ca nah, eu sunt mai catolica decat Papa de la Roma, sa fie facut totul ca la carte, si cum eu nu am acces sa vizualizez toate bazaconiile prin sistem, am dat mailuri peste mailuri la multi si multe sa vada ei care era buba'], nu stiam cine este - pe unde este - si cat are de gand sa stea pe acolo pe unde s-a bagat. Descopar [intr-un final] ca de fapt era superuserul bagat prin fisierele mele si uitase sa mai iasa [ca eu am inceput sa dau mailuri, sa iasa lumea de pe unde s-a bagat sa investigheze, ca am deadline ora 20:00, ora Romaniei, sa facturez]. Si era ora 18:30, trenul de 18:30 se dusese, cel de 18:40 nici daca ma teleportam nu-l mai prindeam, si ma gandeam deja in gand la cat mai am un tren spre Ploiesti. Eh, si termin eu de facut factura [aia buna, finala], si cand ma uit la ceas, deja se facuse 19:00 [avea tren la 19:30] ... imi iau catrafusele pe sus si o zbughesc spre gara ... Bineinteles, toti colegii deja faceau pariuri daca dorm in gara la noapte sau daca ma intorc sa dorm sub birou [carcotasi, ca de obicei :) ] ... Am fugit cat am putut eu [ca nah, doar am facut atletism] si am facut pe naiba in patru sa ajung la gara macar pana sa plece trenul din gara [ca s-a mai vazut ca eu sa alerg dupa tren si sa-l prind]. Prind trenul, fix pe fix, exact in secunda cand a dat nasu' fluieratura ca se poate pleca din Gara de Nord. In tren, ca de obicei cand esti obosit si ai chef de linsite, de conexiunea cu gandurile tale, se nimeresc exact in spatele meu doi studenti la arhitectura [un el si o ea], care mai de care mai laudaros cu restantele personale de la facultate [parca era olimpiada restantelor]. Si povesteau ei intamplarile prin care au trecut ei sa ia cutare sau cutare examen [eu in toata facultatea nu am avut decat un examen picat, si ala un amarat de examen la "Matematici" in primul an pe care m-am ambitionat si l-am luat in pre-examinari, sau le-or spune ... tocilara nu-s, doar ca ma stressez prea mult], ca nu stiu care a copiat, ca altul si-a dat nu stiu ce macheta sa i-o faca altul mai capabil, ca s-au parat unii pe altii [vai, ca la usa cortului] ... Eram suparata si obosita, imi venea sa ma ridic si sa ma mut, dar "sila e cucoana mare", asa ca am stat si am indurat ...
Si ajung in Ploiesti, la Gara la Sud, o iau asa catinel pe langa statia de autobuz si ma duc in plimbare spre centru [ ca am abonament, dar pe 35 si m-am gandit sa ma recreez si sa fac o plimbare], doar ca natura mi-a fost potrivnica: incepuse sa bata un vant de te zbura pe sus, iar eu ... inainte cu tupeu [in stilul propriu si caracteristic, :)) ], ca doar n-oi muri daca ma bate un pic vantul. Si acum belea de belea, din cauza ca am venit pe jos, transpirata ca la curse [am ajuns in centru in 15 minute], acum m-am procopsit cu o frumusete de durere de gat, cu un carcel pe partea dreapta, de ma gandesc cu groaza cum oi face eu acum dus ... =))

A trecut, ca nah, toate trec ... dar durerea de gat si carcelul trec doar cu Ben [singurul barbat care face minuni fara sa se vaite ca iti face un favor; pentru cunoscatori: este vorba de BenGay, sau altfel spus "Ben Fatalaul"] ...
'Till next time ... c ya!

;;)

Poza asta este de-a dreptul dementiala si reprezinta chintesenta gandirii barbatului anului 2009 [sau cel putin a unora dintre ei] ... parerea mea!

Monday ... bleah!!

Stateam cateodata si ma intrebam: de ce se incepe saptamana cu ziua de Luni? De ce sa nu se inceapa cu ziua de Duminica? Sau cu Miercuri?

Tocmai Luni ... o zi ce inspira numai frustrare pentru toti, noi cei care trebuie sa ne trezim dimineata, sa ne luam catrafusele si sa ne caram agale catre "plantatia de sclavi" [unii ii mai zic si "servici" , :)) ] ...

Urasc zilele de Luni! Alte dati imi placeau, ma trezeam revigorata dupa un week-end de odihna, sau de pomina, petrecut prin cluburi. Acum parca nimic nu mai are rost, ma plictisesc repede si incerc sa trec la urmatorul nivel, dar pentru moment urmatorul nivel nu il vad fiind nicaieri. Incerc sa imi gasesc echilibrul, sa trec peste pasa asta, despre care nu-mi dau seama prea bine daca este una buna sau rea. Ihim, exact ... si zilele de Luni nu ajuta deloc.

Uffa !!!

Another Day In Paradise :)

Uff, inca o zi de duminica a trecut, inca o saptamana s-a dus ...

Nu stiu altii cum masoara trecerea timpului, dar pentru mine lucrul asta a devenit banal: azi este luni (sa zicem) si nici nu ma dezmeticesc bine ca deja este miercuri, iar pana vineri (cand se termina saptamana de lucru propriu-zis) este doar o aruncatura de bat. Monotonia a spus stapanire pe viata mea - nu prea imi place dar va trebui sa fac niste schimbari si cat mai repede, altfel o iau razna.
Cred ca este de vina pentru monotonia de zi cu zi si faptul ca zi de zi nu fac altceva decat sa repet anumite lucruri: ma trezesc de dimineata, hopa-topa sunt deja la gara, apoi in tren, citesc ceva [ca sa-mi treaca timpul], ajung in jungla Bucurestiului, prind nebunia de dimineata de la Victoriei, ajung "safe and sound" la Pipera, deschid laptopul, pana verific mailul deja este ora 11:00, imi este foame de pe la 9:00 [deja toti o stiu], trag de colegii de pe echipa Spaniei sa mergem la 13:00 sus la etajul 8 sa privim avioanele cum aterizeaza/decoleaza in timp ce mancam, mai verific niste mailuri, este deja 17:30 - trebuie sa fug spre gara, ajung la gara, ma urc in tren, scot cartea sa citesc, ajung in Ploiesti inapoi, acasa, dus, un film eventual si stingerea, ca nah, maine dimineata trebuie sa o iau de la capat. Mai plapitant este in week-end ca ma vad pe apucate cu prietenii [fac prin rotatie iesirile, sa nu se supere careva ca nu am mai iesit la taifas cu ei].

Da, si cum spuneam: azi este Duminica. Maine este prima zi din saptamana a 13-a din anul 2009, zi nu tocmai placuta - incepe MEC-ul, meaning "inchiderea de luna" la munci. Trece si asta. Deja am si introdus in vocabularul personal termeni cum ar fi: "inainte de MEC", "dupa MEC", ca pe niste termeni apocaliptici, ca si cum ar fi o masura a ceva. De fapt sunt termeni cauzatori de stress, multi litri de cafea bauti si temperare cat cuprinde.

Eh, 'till next time, behave yourselves and don't do anything I would't do ... :)