Pieces ...

The song is perfect, the lyrics - superb, the guitar - the only thing that is real, so here goes nothing: Sum 41 - Pieces.

"I tried to be perfect,
But nothing was worth it,
I don’t believe it makes me real.
I thought it’d be easy,
But no one believes me,
I meant all the things I said.

If you believe it’s in my soul,
I’d say all the words that I know,
Just to see if it would show,
That I'm trying to let you know,
That I’m better off on my own.

This place is so empty,
My thoughts are so tempting,
I don’t know how it got so bad.
Sometimes it’s so crazy,
that nothing can save me,
But it’s the only thing that I have.

If you believe it's in my soul,
I’d say all the words that I know,
Just to see if it would show,
That I'm trying to let you know,
That I'm better off on my own.

On my own...

I tried to be perfect,
It just wasn't worth it,
Nothing could ever be so wrong.
It’s hard to believe me,
It never gets easy,
I guess I knew that all along.

If you believe it’s in my soul,
I’d say all the words that I know,
Just to see if it would show,
That I'm trying to let you know,
That I’m better off on my own."

No comments are needed ...

P.S.: Thx Adi ! This pic is really good !!!!

Incipit vita nova ...

No one's first, and you're next ...

Ploua peste orasul plumburiu ...

Dupa un week-end super, am revenit in "jungla" mohorata a marelui oras. O zi de Marti 13, zi de stat in casa [de numarat banii sau de facut copiii, dupa cum spune folclorul] intr-un fotoliu, la lumina unei veioze, cu o carte buna in brate si o cana mare de ceai de lamaie alaturi.



Sfarsitul de saptamana a fost innsorit, condimentat cu vant din belsug si aer curat de Bran. Culorile aramii ale toamnei mi-au inundat simturile si m-au facut sa simt ca viata merita traita :) Chiar daca de acum incolo vor fi doar zile plumburii, zilele astea trei petrecute inconjurata de verdele brazilor de munte si de frunzele galben-aramii ale foioaselor au fost ca un pansament pentru melancolica din mine. Am fost tacuta, linistita, ganditoare, chiar opusul a cum sunt eu de obicei. Jinduiam de ceva timp dupa cateva zile de liniste si aer curat de munte [din belsug]. A meritat totul [chiar si intarzierea de sute de minute a trenurilor] ... totul ... pentru cateva ore bune de liniste ...

Pozele, prima - made by Adi, a doua - made by me :)
'Till next time, enjoy the fall ...

Ol' memories ... never die

Mi-am adus aminte azi de o melodie veche care imi placea mult in adolescenta, atunci cand a aparut ... se potrivea de minune perioadei respective, care era plina de experiente noi si fascinante: Jennifer Paige - Crush. Azi o ascultam si incercam sa-mi amintesc cum era pe atunci, in vremea liceului ... Eh, amintiri, nimic mai mult ... si acum sa revin la prezent si la tona de munca care ma asteapta ... Imi vine sa plang cand ma gandesc cat de multe am pe cap, dar voi fi optimista ca de obicei si voi trece cu bine si peste perioada asta incarcata.

Don't mind me and enjoy life, the beautiful sunny October day ...

No Name ...

Azi-noapte a fost luna plina iar si m-am zvarcolit in pat exact ca un pui la rotisor [eu care dorm ca un butuc de lemn, cum pun capul pe perna, cum adorm, ajutata un pic si de antihistaminice evident]. Azi de dimineata cand m-am trezit ma simteam ciudat, ma deranja lumina neonului din baie, simteam ca orice imi cauzeza disconfort. Cand am privit in oglinda mi-am dat seama ca am iar conjunstivita [numai asta mai lipsea din peisaj :-s ]. Ma tot mancau ochii de cateva zile bune, dar am pus totul pe seama alergiilor [am crezut ca fac alergii la cosmetice, dar se pare ca uneori aparentele inseala :))]. Ce-i drept e drept: am tot stat in curent la tren in gara dimineata si la metrou in Bucuresti, dar nu am crezut ca sunt asa sensibiloasa si predispusa la conjunctivita la numai 2 luni dupa ce abia ma tratasem tot de asa ceva. Eh, e exact cum spune un amic: "Zambeste, maine s-ar putea sa fii shtirb!". Si cand te gandeai ca nimic nu poate fi mai rau, mai gandeste-te o data, sigur nu ai luat in calcul ceva ....

O melodie m-a ajutat zilele astea sa trec peste MEC: Rage Against the Machine - Killin' in the Name, ascultata la maximum evident. Mare minune daca nu surzesc de tanara. :)

Ok, destul cu povestitul si lamentarile si pe ziua de azi [boala Pestilor: sa se planga mereu, asta imi ofera mereu subiect pentru postarea mea de pe blog ;)) ] ... 'till next time ...

October sickness ....

Vroiam sa scriu azi ceva, ei bine m-am razgandit intre timp si am ramas fara subiect de dezbatut. Dar nu va impacientati, ca de obicei voi gasi eu ceva despre care sa bat apa-n piua, cum se zice.

Sa va povestesc despre xperienta mea de sambata? Da, cred ca ar amuza pe multi .... Sa incep cu inceputul, cum e frumos: m-am decis saptamana trecuta ca ar trebui sa ma tund [asa fac de obicei, cand simt ca trebuie sa fac o schimbare, intotdeauna parul meu are de suferit, previzibil,nu? :P ]. M-am programat la hair-stylist sambata dimineata. Am deschis ochii sambata dimineata si nu-mi venea sa cred ca pe vremea aia urata [ploua mocaneste] eu va trebui sa renunt la caldura patului meu si sa strabat jumatate de oras pentru a ma tunde. Eh, mi-am facut curaj si am pornit asa, catinel, catre salonul cu pricina. M-a tuns, m-a aranjat, eram frumusica foc. Si cum ma indreptam eu asa ca o floare spre centrul orasului, la o trecere de pietoni m-a udat un "grabit" din cap in picioare. M-a lasat fara cuvinte, evident ... Eram uda pe jumate din corp si mai trebuia sa ma duc si la doua banci. Cu demnitatea "uda", m-am indreptat cu pasi rapizi spre prima banca, unde ochii indiscreti ma priveau intens. Inca purtam pe ici pe colo frunzele baltocii prin care a trecut masina care m-a udat ... eram rosie de furie si cred ca daca cineva ma intreba [chiar si din politete] ce am patit, ramanea fara jugulara. Fierband de furie, am incercat sa fiu draguta cu fata de la banca, care imi tragea ocheate destul de dese si de insistente. Incercam sa ma prefac ca nu observ, dar imi venea si mie sa rad de felul cum aratam. In interiorul bancii era caldut si pana mi-a venit mie randul, mi se mai uscasera parul si pantalonii. Am plecat spre a doua banca, acolo - iar priviri, iar lumea mirata ... eh, o zi de cosmar, ce sa mai ... nu as repeta-o, asta e clar ...

Am re-descoperit o melodie buna: Green Day - Wake me up when September ends. Da, stiu, September s-a cam dus, dar numele mi se pare ca e pus doar simbolic, ar putea semnifica chiar un "prag", ceva de inainte si dupa ceva ... Eh, daca ai chef asculta, daca nu ... nu ...

'Till nest time, take good care, frigul a dat iama ...

Beware ....

Yh, este deja OCTOMBRIE !!!! Afara este deja mult mai frig, si contrar aparentelor eu inca simt caldura verii se pare, azi sunt in pantaloni scurti si vreau sa sfidez vremea :).

Sunt si nervoasa, de ieri nimic nu-mi iese. Toti cei care mi-au iesit in cale au fost zdruncinati [nu puternic, ca nu-s chiar uragan] si au simtit ca e mai bine sa ma lase in pace. Chiar si la horoscop ma preveneau ca azi voi avea o stare de irascibilitate ridicata ... old news, eu eram de ieri pe picior de certa :))

Dar cum vremea de afara nu ajuta si cum iar suntem in MEC, o alta inchidere problematica .... ufff, numa' de munca si oras nu am eu chef ... voi avea parte de relaxare si aer curat saptamana viitoare, sper ... si dupa cum mi s-a promis si am fost amenintata, se pare ca ne vom si distra :)) s-o vad si pe asta [asta a fost reactia mea :P] ... acum sunt rautacioasa, dar astept cu nerabdare mica excursie :)

'Till next time, have fun and enjoy October !!!

P.S.: Poza, made by me, facuta acum 5 min de la geamul de langa biroul meu ... cam blurry, dar ma revansez eu odata si-odata ...

A change ...

Totul a inceput Vineri, cu party-ul lui Octav [coleg de munca si amic], cu mica reuniune de prieteni, cu drumul lung spre casa la 2 dimineata, a continuat cu somnul pana tarziu de sambata [pana pe la 2 PM, asa cum eram eu obisnuita], filmele la Piciu', iesirea de sambata la Best, continuata cu dansul din Ice [nu am mai mers de mult in Ice, dar cum aveam chef de dans si de distractie, singura locatie mai de Doamne-ajuta din Ploiesti in materie de muzica house], fumul de il taiai cu drujba din club ne-a trimis spre case cu ochii inlacrimati, si totul s-a incheiat cu seara de Duminica - la teatru la piesa Tache, Ianche si Cadir [o piesa buna, btw]. Asta a fost week-end-ul meu intr-o fraza [lunga fraza stiu :))] ...

In week-end-ul asta am avut parte de galagie, de liniste si de hrana pentru suflet, un week-end deosebit se pare.

Am cunoscut in week-end-ul asta o tipa [daca se poate numi tipa], mai degraba o fetita [are 23 de ani] - maritata - care din exces de zel/"dragoste" pentru sotul ei il numea pe numele de familie. Stateam si ma gandeam ca mai stiu un caz - prietena tot de-a Dianei [caci asa se numea fetita in cauza], care vad casatoria ca pe o jucarie la care au acces.

Casatoria, dupa parerea mea [proprie si personala] ar trebui sa insemne mai mult decat doar ca porti numele omului care te-a cerut [in cazul Dianei - ce-o fi fost in capul baiatului aluia, numai Dumenzeu stie], implica mai multa responsabilitate, insa lucrurile traditionaliste se pare ca nu mai sunt la "moda" in randul generatiilor mai tinere si vad totul cu o superficialiatate greu de imaginat. Fata asta Diana, chiar dadea impresia ca daca ceva nu merge bine in casnicia ei cu sotul ei, putea apela oricand la mamica si la taticu' si se rezolva totul fara prea multa batatie de cap.

Oi fi eu mai de la Ploiesti [si e cald sub piatra, cum imi zic niste prieteni din Bucuresti], si nu stiu eu prea multe despre subiectul asta [poate in capul meu am o imagine despre cum ar trebui sa fie, si societatea moderna are nevoie de improvals], dar fetele de genul Dianei sunt tot mai des intalnite in ziua de azi.

Oke, destul, m-am ambalat destul din cauza unui subiect destul de sensibil in zilele noastre.

Am avut o dimineata plina de peripetii, trenul de Vatra iar avea intarziere inimaginala, am fugit la cel de Sighet, am facut o reuniune ad-hoc la gara, cu glumele de Luni de dimineata pe seama Maimutzei [Emi], care se agita iar peste masura [like always]. Sper sa fie o saptamana buna, chiar daca inceputul nu spune lucruri bune despre ea [btw, incepe MEC-ul, azi e WD-3] ... rapida si relatarea asta :)

Eh ... 'Till next time, take care and live your life like today would be your last day on Eart !!!

Guess who's back ... back again ...

Back@the office !!! I'm so happy !!! Am revenit in nebunia si galagia de la munca, aici unde ma simt in largul meu, printre colegii mei !!!! Ma simt si mult mai bine [Coldrex Rulezzzz !!!], desi am ramas cu unele sechele, gen urechi infundate si voce nazala ... dar, nah, cine ma "iubeste" ... ma place asa :)) [cum se spune in popor ;;) ]

Asteptam cu nerabdare week end-ul [si cred ca nu sunt singura]!!!!!!!

Atat pentru moment ... 'till next time, take care!!!

P.S.: Am facut azi un test pe Facebook, ceva despre analiza literelor care formeaza numele meu si a iesit ceva de genul: Optimista Alegre Noble Alegre .... intelegeti voi traducerea ... mi s-a parut interesant :) si cum ar zice un amic de-al meu: "Copiii din ziua de azi!" :))

Fall has come ...

A cam venit toamna, drept urmare am racit :)) Asa patesc mereu ... Se spune: "Toamna se numara bobocii", eu numar pliculetele de Coldrex pe care le beau :) Dar trebuie sa vad si partea buna a lucrurilor: vrand-nevrand zilele astea voi lucra de acasa si pot sa ma manifest in voie. Norocul meu se numeste BCP [Business Continuity Plan, ca nah, pe la noi totul este scris in acronime :P ]. Ma pregatesc intens pentru MEC cu o mica raceala, sa fie atmosfera mai plina de adrenalina :))

Desi iubesc zilele toride de vara, intr-un fel imi pare bine ca a venit toamna, cum eu sunt mai friguroasa de fel, abia asteptam sa imi imbrac bluzele cu maneca lunga. Acum miroase a toamna ... gerul de dimineata imi dovedeste ca zilele calduroase de vara sunt doar un vis frumos, frunzele cazute pe jos din cauza vantului involburat de toamna parca formeaza un covor pe strazi si alei ... Lumea a revenit la hainele cenusii, mohorate. Eu in schimb, chiar si azi, am haine in culori vii, haioase. Nu pot suporta [si nu am inteles niciodata de ce oamenii o data cu venirea toameni si iernii imbraca doar haine inchise la culoare] strazile pline de oameni gri, posomorati. Am luat-o pe aratura, asa-i? "Rau de tot" ar zice unii ... >:)

Revin eu cu un post mai bun, dar asta alta data. Azi am chef de stat in casa, la TV [clar desene animate pe Cartoon Network], cu nelipsitul Coldrex intr-o cana mare si aburinda, in tihna sa nu fac nimic, sa nu ma gandesc la nimic si sa lenevesc asa ...

'Till next time, take care ...

F is for Friday ...

Happy, happy, happy !!! E week end din nou ... oh, sunt atatea de spus/de scris ... nu am eu timp/chef/starea de spirit sa imi aduc aminte de tot si de toate, dar ... poate intr-o zi ma voi revolta [iar!!!] si voi face exces de cuvinte si voi spune cam tot ce am pe suflet [asta daca nu am facut-o deja, si am facut capul mare unor persoane mult prea dragi mie, care ma suporta cu tot cu debitul meu verbal ... thanks once again guys!!!] ...

Let's leave it like this for now and enjoy life minute by minute...

P.S.: Azi am primit un mail care m-a cam pus pe ganduri. La final era un mesaj care zicea asa:
"Viata e scurta, incalca regulile,
Invata sa:

ierti repede,
saruti lent,
iubesti cu adevarat,
rizi fara sa te cenzurezi,
si continua sa zimbesti, chiar daca o faci pt un motiv ciudat."
My message: DO THAT AND LOTS MORE, it may worth the effort!!!!

Life's full of s**t, and you are full of life ?!?

Ma tot gandeam zilele astea ca ar trebui sa consider trenul un mijloc prietenos de deplasare [avand in vedere ca 3 ore din viata mea le petrec in troleu/tren/metrou, procentul cel mai mare apartinand trenului :)], insa conditiile oferite de CFR-ul romanesc lasa de dorit. Niciodata nu mi-am exprimat frustrarile out loud [poate din cand in cand am mai expus problema vreunui controlor]. Am incercat sa nu ma afecteze lucruri de genul: tigani fara bilet care dau spaga la "nash" si au tupeu sa stea jos, iar tu care ai abonament stai in picioare pe culoar; rasunatoarele manele, zgariindu-mi urechile, puse de la telefon intr-un compartiment apropiat; mirosuri de ceapa, sunca si alte mancaruri consumate in genere dimineata [pe racoare :))], si multe altele. Insa poza de mai sus spune tot, cine a scris [desi sunt impotriva scrisurilor de genul] este un erou, si, evident merita pusa aici [poza ... ;))].
Cred ca sunt multi aceia care gandesc exact la fel ca si mine, si exact la fel ca si mine se simt neputinciosi. Stim ca degeaba facem reclamatii, ca dam banii aiurea pe niste hartiute, numite "abonamente" si ca hartiuta altora [pereferabil 5 RON] face legea in tren.
Yeah baby, I'm pissed off ...

But, 'till next time, take care!!!

Funny stuff ...

Asa cum am promis am poze din Fire, nu una, pun mai multe:
1. eu si Betty:

2. Andrei si Sorin:

3. Betty si Alina:


Si cum azi e zi de luni, lumea sufera dupa week-end, m-am gandit sa pun un link care mie mi se pare funny. Imi aduc aminte cu placere cand o invatam pe mama mea sa deschida/inchida/ foloseasca calculatorul:
The Yellow Smiley Face (Fata Galbena)
Director: Constantin Popescu
Duration: 00:15:00
Year: 2008
Created at: Romania
Festival Year: 2009

Have fun watching it and have a great week !!!

Fire baby ...

Prima oara cand am calcat in Fire ... la inceput un picut cam prea incapator, iar pe masura ce orele treceau din ce in ce mai plin de iubitori ai genului [rock, evident] ... A fost o experienta interesanta [nu cred sa fi vazut atatia roackeri a un loc in toata viata mea :))], mai ales ca am stat exact langa boxele cele mai mari si am simtit din plin muzica [si la propriu si la figurat] ... Baietii au vrut sa ma testeze ~ sa recunosc o poza ~ doar ca eu, pentru a ma putea misca in voie [stiti voi, miscarea capului, chestii ...] am dar ochelarii jos de la ochi si nu m-am putut pronunta asupra personajului cu pricina. A trebuit sa ma duc pana mai aproape si nici asa fata aceea nu-mi spunea nimic - era vorba despre solistul trupei Judas Priest [pe care nu l-as fi nominalizat din simplul motiv ca nu stiam cine este in poza, eu nefiind o cunoscatoare a genului] ...

In esenta, m-am distrat nu fara mici "incidente" din partea celui numit intr-unul din postarile anterioare ca fiind the one [placute "incidentele" ;))], si nimic mai mult ... Poze ... maine, evident, acum sunt mult prea obosita si somnoroasa, si ma incearca o durere groaznica de gat [de la atata dat din cap :P] ...

C ya ..

Happy ... again ...

Eh, what'cha sayn' now? Do I look OK? Because I'm feelin' sooper'dooper happy .. And once again, not givin' a f**k, ready to party and laugh like before!!!

And tonight ... Fire here I come !!!!

Doar nu credeai ca-n viata te inseala doar privirea ...

Acum ca in sfarsit am evadat iar din gaoace, imi voi vedea de viata mea. Tot me, myself and I, once again .... Se pare ca asa imi este cel mai bine, decat intr-o companie neplacuta :|.
Am tot ascultat de azi-dimineata o singura melodie - check it out for yourselves: Parazitii - De dragoste.......In alte feluri ... \:D/ merita!!!

>:)

Life ....

Dah ... cam plouata si azi. Sunt si un pic demoralizata: the guy despre care cred eu ca este that guy, se pare ca nu considera ca eu as fi that girl, ceea ce il face in ochii mei un om slab, oricat de ok este el in general. Ma dezamageste inca un om, si nu numai asta, ci si faptul ca nu are curaj sa se decida, pentru ca el de fapt nu vrea o relatie ci vrea o zecime din ceea ce ar putea fi o relatie, daca se poate numi asa .... Ma oftica faptul ca barbatii [peste care am dat eu] nu au avut curajul sa lupte, sa iubeasca ... hmmm, si acum ceva timp consideram ca este problema la mine. Acum, cand a aparut un al doilea tip, interesat de persoana mea, ma simt ciudat, pentru ca tipul de care imi place mie nu poate sa gandeasca la fel despre viata de cuplu asa cum o face cel de-al doilea. Cu primul "unda" functioneaza la cote maxime, iar cu cel de-al doilea inca lucrez la capitolul "unda". Tin mult la "unda", primul o stie, profita uneori de faptul ca tin la el, dar vorba unui amic foarte bun [10x pentru vorbele bune de zilele astea, de cand tot sunt deprimata si pentru deschiderea ochilor larg], sunt "incurabila fara sanse de scapare". Stiu ca voi suferi din cauza faptului ca el este mofturos si se plictiseste repede de o persoana, dar nu pot sa nu sufar la gandul ca ne-ar fi bine impreuna, daca s-ar decide. Si aici, stiu, pierd eu timpul, iar el ma pierde pe mine cu ocazia asta.
Pentru ca mi-am descarcat iar sufletul aici, am simt un pic mai bine. NorishorulMeuPufos isi face datoria si accepta multe dintre gandurile mele cam "negre" in ultima vreme.

Bye 'till next time :)

Directia 5

Ascult Directia 5, sunt intre melancolie si euforie, si nu am pot gandi decat la:
"N-am avere ... decat iubirea nu, nu
N-am ambitii ... decat fericirea da, da
Te am pe tine
Si lumea intreaga e-a mea ..."
Versurile lor ma fac sa zambesc, ritmul lor ma face sa ma ridic de jos si sa dansez, sa le fredonez melodiile pare ceva natural.

Am vrut sa fie un post optimist ... sper ca mi-a reusit pe ici-pe colo, pe undeva.
Poza: Gingerbread man, made by me ...
'Till next time, bye-bye and take care ....

S**T ....

Eh, poza este pentru a exprima felul cum m-am simtit in ultimele cateva zile, nu din cauza ca cineva m-a tratat aiurea, ci pentru ca asa m-am simtit pentru ca m-am neglijat. Acum am trecut cat de cat peste si mi-am promis sa fiu o noua "Eu", un picut mai egoista si sa nu mai fac concesii de nici un fel.
De aceea motto-ul meu: "now that you're gone ... I can enjoy my life :))" se refera la "the old me" si la starile de depresie care mi-au invadat simturile.


So, Fairwell the Old Me - Welcome to a new beginning :) whaterver ...

Revenind la ganduri mai optimiste ...

Dupa ce in week-end am ascultat fara incetare melodia asta care ma obsedeaza [the artful dodgers - 'think about me', am vazut-o si ascultat-o de la JojoSis pe profilul de Facebook, ca sa vezi coincidenta ;;)], azi sunt mult mai OK. Am realizat ca nimeni nu se gandeste la tine cand iti spune "Adio", toti suntem niste egoisti, care se gandesc deja la urmatoarea 'prada'.
Oare chiar asa e? Chiar nu vedem mai departe de lungul nasului [cum se spune]?
Eu chiar imi aduc aminte de momente cand nu stiam cum sa fac sa pun capat "relatiei", gandindu-ma ca am sa cauzez durere. Ma gandeam cum am putut eu sa fiu cu persoana respectiva, realizand destul de tardiv ca nu ne potrivim. Initial, gandurile astea nu-mi dadeau dureri de cap, insa dupa cateva iesiri, dupa ce mai vorbeam cu omul respectiv, ideea de ruptura aparea inevitabil. Am si un mare "lipici" la oameni, si mai exact am magnet pentru cei nepotriviti, ce e drept. Nu stiu cum ii gasesc exact pe cei total nepotriviti. De multe ori, nepotrivirea este destul de evidenta inca de la prima vedere, nu e nevoie nici sa deschida gura respectivul, desi eu observ dupa prima privire ca am lasat o impresie buna [sa zicem ca vechea zicala "se vede pe fata si in ochii omului" nu se dezice]. Astia sunt Pestii, mult prea sociabili, vorbareti, stiu sa intre pe sub pielea oricui, sunt placuti de catre toti prin faptul ca sunt comunicativi, dar sunt si foarte alunecosi, se ataseaza super repede de o persoana pe care o gasesc pe gustul lor. Se pare ca si eu ma inscriu in profilul Pestelui tipic, desi capul pe umeri si pamantul sub picioare le pastrez in urma multor ani de antrenament, sa zicem. :) [sa nu credeti ca nu dau rateuri inca, oho ... si inca cum ;)) ]

Mult bla bla, azi se vede ca sunt in toane bune ;)), am scris mult mai mult decat in ultimele postari.

'Till next time, 'Cheers' and bye-bye ...